comemorație sf [At: IORGA, L. I, 543 / V: (iuz) ~iune / Pl: ~ii / E: fr commémoration] 1-6 (Rar) Comemorare (1-6).

COMEMORAȚIE s.f. (Rar) Comemorare. [Gen. -iei, var. comemorațiune s.f. / cf. fr. commémoration, lat. commemoratio].

COMEMORAȚIE s. f. comemorare. (< fr. commémoration, lat. commemoratio)

comemorațiune sf vz comemorație

COMEMORAȚIUNE s.f. v. comemorație.

comemorați(un)e f. ceremonie menită a aduce aminte un eveniment important.

*comemorațiúne f. (lat. commemorátio). Ceremonie de aducere aminte a unuĭ eveniment (pomenire). – Și -áție, dar ob. -áre.

comemorație (rar) (desp. -ți-e) s. f., art. comemorația (desp. -ți-a), g.-d. art. comemorației; pl. comemorații, art. comemorațiile (desp. -ți-i-)

comemorație (rar) (-ți-e) s. f., art. comemorația (-ți-a), g.-d. art. comemorației; pl. comemorații, art. comemorațiile (-ți-i-)

comemorație s. f. (sil. -ți-e), art. comemorația (sil. -ți-a), g.-d. art. comemorației; pl. comemorații, art. comemorațiile (sil. -ți-i)

COMEMORAȚIE s. v. comemorare, sărbătorire, serbare.

comemorație s. v. COMEMORARE. SĂRBĂTORIRE. SERBARE.