10 definiții pentru combinator (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMBINATOR, -OARE, combinatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care combină, care determină o combinație. 2. S. n. Aparat care poate realiza combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice. – Din rus. kombinator, fr. combinateur.

COMBINATOR, -OARE, combinatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care combină, care determină o combinație. 2. S. n. Aparat care poate realiza combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice. – Din rus. kombinator, fr. combinateur.

combinator, ~oare [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr 126, 1/5 / Pl: ~i, ~oare / E: fr combinateur] 1-2 smf, a (Persoană) care combină (1). 3 sn (Îs) ~ electric Aparat care realizează combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice. 4 sn Dispozitiv cu ajutorul căruia se efectuează, în mod mecanic, operațiile de comandă de la distanță a aparatelor de semnalizare și a acelor, pe o porțiune de cale ferată.

COMBINATOR, combinatoare, s. n. (Adesea determinat prin «electric») Aparat care poate realiza combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice.

COMBINATOR, -OARE adj. Combinatoriu. // s.n. Mecanism care combină circuitele unui motor, ale unui aparat etc. [Pl. -oare. / cf. fr. combinateur].

COMBINATOR s. n. mecanism care combină circuitele unui motor, aparat etc. (

COMBINATOR1 ~oare n. Mecanism care combină circuitele și realizează combinații de asociație tehnică. /<rus. kombinator, fr. combinateur

COMBINATOR2 ~i m. Persoană care se ocupă cu lucruri necinstite. /<rus. kombinator

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

combinator2 (aparat) s. n., pl. combinatoare

combinator2 s. n., pl. combinatoare

combinator s. n., pl. combinatoare

Intrare: combinator (s.n.)
combinator2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • combinator
  • combinatorul
  • combinatoru‑
plural
  • combinatoare
  • combinatoarele
genitiv-dativ singular
  • combinator
  • combinatorului
plural
  • combinatoare
  • combinatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

combinator, combinatoaresubstantiv neutru

  • 1. Aparat care poate realiza combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.