opțiuni
  • info
11 definiții pentru combinator (s.n.)

Explicative DEX

COMBINATOR, -OARE, combinatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care combină, care determină o combinație. 2. S. n. Aparat care poate realiza combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice. – Din rus. kombinator, fr. combinateur.

COMBINATOR, -OARE, combinatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care combină, care determină o combinație. 2. S. n. Aparat care poate realiza combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice. – Din rus. kombinator, fr. combinateur.

combinator, ~oare [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr 126, 1/5 / Pl: ~i, ~oare / E: fr combinateur] 1-2 smf, a (Persoană) care combină (1). 3 sn (Îs) ~ electric Aparat care realizează combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice. 4 sn Dispozitiv cu ajutorul căruia se efectuează, în mod mecanic, operațiile de comandă de la distanță a aparatelor de semnalizare și a acelor, pe o porțiune de cale ferată.

COMBINATOR, combinatoare, s. n. (Adesea determinat prin «electric») Aparat care poate realiza combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice.

COMBINATOR, combinatoare, s. n. Aparat care poate realiza combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice. – Rus kombinator.

COMBINATOR, -OARE adj. Combinatoriu. // s.n. Mecanism care combină circuitele unui motor, ale unui aparat etc. [Pl. -oare. / cf. fr. combinateur].

COMBINATOR s. n. mecanism care combină circuitele unui motor, aparat etc. (

COMBINATOR1 ~oare n. Mecanism care combină circuitele și realizează combinații de asociație tehnică. /<rus. kombinator, fr. combinateur

COMBINATOR2 ~i m. Persoană care se ocupă cu lucruri necinstite. /<rus. kombinator

Ortografice DOOM

combinator2 (aparat) s. n., pl. combinatoare

combinator2 s. n., pl. combinatoare

combinator s. n., pl. combinatoare

Intrare: combinator (s.n.)
combinator2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • combinator
  • combinatorul
  • combinatoru‑
plural
  • combinatoare
  • combinatoarele
genitiv-dativ singular
  • combinator
  • combinatorului
plural
  • combinatoare
  • combinatoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

combinator, combinatoaresubstantiv neutru

  • 1. Aparat care poate realiza combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „combinator” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1