5 definiții pentru coltucel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coltucél sn [At: SEVASTOS, N. 159 / V: cul~ / Pl: ~e / E: coltuc + -el] (Șhp) Coltuc.

COLTUCÉL, coltucele, s. n. Diminutiv al lui coltuc.Coltuc + suf. -el.

COLTUCÉL, coltucele, s. n. Diminutiv al lui coltuc.Coltuc + suf. -el.

COLTUCÉL, coltucei, s. m.[1] (Mold.) Diminutiv al lui coltuc (1). Tatăl și cu mama fetei se așază pe un scaun, în capul mesei, c-o pernă sau c-un coltucei pe brațe. SEVASTOS, N. 159.

  1. Singurul dicționar care indică genul masculin. — gall

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coltucél s. n., pl. coltucéle

coltucél s. n., pl. coltucéle

Intrare: coltucel
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coltucel
  • coltucelul
  • coltucelu‑
plural
  • coltucele
  • coltucelele
genitiv-dativ singular
  • coltucel
  • coltucelului
plural
  • coltucele
  • coltucelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coltucel

  • 1. Diminutiv al lui coltuc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Tatăl și cu mama fetei se așază pe un scaun, în capul mesei, c-o pernă sau c-un coltucel pe brațe. SEVASTOS, N. 159.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Coltuc + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09