COLITĂ, colite, s. f. Inflamație acută sau cronică a colonului⁴, manifestată prin dureri abdominale, alternanță de constipație și diaree. – Din fr. colite.

colită sf [At: BIANU, D. S. / Pl: ~te / E: fr colite] Inflamare acută sau cronică a colonului, manifestată prin dureri abdominale și tulburări digestive.

COLITĂ sf. 🩺 Inflamațiune a intestinului gros [fr.].

COLITĂ, colite, s. f. Inflamare acută sau cronică a colonului⁴, manifestată prin dureri abdominale și tulburări digestive. – Din fr. colite.

COLITĂ, colite s. f. Inflamarea intestinului gros, care produce tulburări digestive.

COLITĂ s.f. Inflamație a colonului¹ [în DN], care dă naștere la tulburări digestive. [< fr. colite, cf. gr. kolon – intestin].

COLITĂ¹ s. f. inflamație a colonului³. (<fr. collite)

COLITĂ ~e f. Inflamație a mucoasei intestinului gros. ~ acută. ~ cronică. /<fr. colite

colită s. f., g.-d. art. colitei; (cazuri; forme) pl. colite

colită s. f., g.-d. art. colitei; pl. colite

colită s. f., pl. colite

COLÍTĂ (< fr.; {s} gr. kolon „colon”) s. f. (MED.) Inflamație acută sau cronică a colonului, rezultat al unor infecții sau datorită unui regim alimentar inadecvat, manifestată prin dureri abdominale, alternanță de constipație și diaree. = C. ulcerantă, formă gravă de c. caracterizată prin apariția de ulcerații pe mucoasa colonului.