COLECȚIONAR, -Ă, colecționari, -e, s. m. și f. Persoană care colecționează obiecte sau care are o colecție (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collectionneur.

* COLECȚIONAR sm. Cel ce strînge colecți(un)i [fr. collectionneur].

COLECȚIONAR, -Ă, colecționari, -e, s. m. și f. Persoană care colecționează obiecte, care face sau are o colecție (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collectionneur.

COLECȚIONAR, -Ă, colecționari, -e, s. m. și f. Persoană care colecționează anumite obiecte, care face colecție (1). Colecționar de cărți rare. cm Colecționar pătimaș, iubitor de antichități, doctorul adunase și îngrămădise... o mare varietate de vechituri și obiecte de artă. BART, E. 172. – Pronunțat: -ți-o-.

COLECȚIONAR, -Ă s.m. și f. Posesor al unei colecții; amator de colecții. [Cf. fr. collectionneur].

COLECȚIONAR, -Ă s. m. f. posesor al unei colecții; amator de colecții. (< fr. collectionneur)

COLECȚIONAR ~a (~i, ~e) m. și f. Persoană care face colecții; posesor al unei colecții. /<fr. collectionneur

colecționară (desp. -ți-o-) s. f., g.-d. art. colecționarei; pl. colecționare

colecționară (-ți-o-) s. f., g.-d. art. colecționarei; pl. colecționare

colecționară s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. colecționarei; pl. colecționare

COLECȚIONAR s. v. culegător.

COLECȚIONAR s. culegător. (~ de folclor.)