9 definiții pentru coit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coit1 sn [At: COD. PEN. R.P.R. 451 / Pl: ~uri / E: lat coitus, fr coït] Actul împreunării sexuale Si: copulație.

coit2, ~ă a [At: ALRM I/I h. 114 / Pl: ~iți, ~e / E: coi2 + -it] (Pop) Coios (2).

COÍT, coituri, s. n. Împreunare sexuală. – Din lat. coitus, fr. coït.

COÍT, coituri, s. n. Împreunare sexuală. – Din lat. coitus, fr. coït.

COÍT s.n. Împreunare sexuală; copulație. [Pron. co-it, pl. -turi. / < lat. coitus – împreunare, cf. fr. coït].

COÍT s. n. împreunare sexuală; copulație. (< fr. coït, lat. coitus)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!coit s. n., pl. cóituri [pron. cóĭturi]


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: coit
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coit
  • coitul
  • coitu‑
plural
  • coituri
  • coiturile
genitiv-dativ singular
  • coit
  • coitului
plural
  • coituri
  • coiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coit

  • 1. Împreunare sexuală.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN sinonime: copulație

etimologie: