opțiuni
  • info

7 definiții pentru cocător (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COCĂTOR, -OARE, cocători, -oare, s. m. și f. Persoană care prepară aluatul și supraveghează coptul într-o fabrică de pâine. – Coace + suf. -ător.

COCĂTOR, -OARE, cocători, -oare, s. m. și f. Persoană care prepară aluatul și supraveghează coptul într-o fabrică de pâine. – Coace + suf. -ător.

cocător, ~oare [At: PALIA (1582), 162/8 / V: (1-2) (înv) ~riu sm / Pl: ~i, ~oare / E: coace + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care coace ceva. 3 sm Muncitor care se ocupă cu coacerea materialelor de construcție. 4 sn Despărțitură a cuptorului de casă, în care se coace pâinea. 5 smf Persoană care prepară aluatul și supraveghează coptul într-o fabrică de pâine

COCĂTOR, -OARE, cocători, -oare, s. m. și f. 1. Muncitor sau muncitoare care, într-o fabrică de pîine, se ocupă cu prepararea aluatului și supravegherea coptului. Meșteri cocători. 2. Lucrător care se ocupă cu coacerea materialelor de construcție. Folosind din plin capacitatea cuptorului, cocătorii au dat într-o zi 5 tone clincher peste program.

cocătoriu sm vz cocător

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cocător1 adj. m. (rar), s. m. (înv.), pl. cocători; adj. f., s. f. sg. și pl. cocătoare

cocător adj. m., s. m., pl. cocători; adj. f., s. f. sg. și pl. cocătoare

cocător s. m., adj. m., pl. cocători; f. sg. și pl. cocătoare, g.-d. sg. art. cocătoarei

Intrare: cocător (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocător
  • cocătorul
  • cocătoru‑
plural
  • cocători
  • cocătorii
genitiv-dativ singular
  • cocător
  • cocătorului
plural
  • cocători
  • cocătorilor
vocativ singular
  • cocătorule
plural
  • cocătorilor
cocătoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cocător, cocătorisubstantiv masculin
cocătoare, cocătoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care prepară aluatul și supraveghează coptul într-o fabrică de pâine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Meșteri cocători. DLRLC
  • 2. Lucrător care se ocupă cu coacerea materialelor de construcție. DLRLC
    • format_quote Folosind din plin capacitatea cuptorului, cocătorii au dat într-o zi 5 tone clincher peste program. DLRLC
etimologie:
  • Coace + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.