10 definiții pentru cocker cocher


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÓCKER, cockeri, s. m. Rasă de câini de vânătoare, de talie mijlocie, cu părul lung și cu urechile mari, lăsate în jos; câine care face parte din această rasă. [Pr.: cocăr] – Din engl. [wood]cocker, fr. cocker.

CÓCKER s.m. Rasă de câini de vânătoare cu părul și cu urechile foarte lungi. [Scris și cocher. / < engl. cocker].

cocher sm [At: DEX2 / V: cocker / Pl: ~i / E: eg [wood]cocker, fr cocker] 1 Rasă de câini de vânătoare cu părul lung și cu urechile mari, lăsate în jos. 2 Câine din rasa cocher (1).

CÓCHER, cocheri, s. m. Rasă de câini de vânătoare cu părul lung și cu urechile mari, lăsate în jos; câine care face parte din această rasă. [Scris și: cocker] – Din engl. [wood]cocker, fr. cocker.

CÓCHER s. m. câine de vânătoare cu părul lung și urechile mari, lăsate în jos. (< engl. cocker)

CÓCHER ~i m. Rasă de câini de vânătoare cu părul lung și cu urechile lăsate în jos. /<engl., fr. cocker[1]

  1. Scris și cocker LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cócker (angl.)[pron. cócăr] (co-cker) s. m., pl. cóckeri

cócher s. m., pl. cócheri[1]

  1. Scris și cocker LauraGellner

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COCKER (cuv. engl.) s. m. Nume dat raselor de cîini de vînătoare, de talie mijlocie, cu urechi atașate foarte jos, căzute și acoperite cu peri lungi, ușor ondulați, de culori diferite. Mai cunoscute sînt rasele cocker spaniel și cocker spaniel american.

Intrare: cocker
  • silabație: co-cker info
  • pronunție: cocắr
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocker
  • cockerul
  • cockeru‑
plural
  • cockeri
  • cockerii
genitiv-dativ singular
  • cocker
  • cockerului
plural
  • cockeri
  • cockerilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocher
  • cocherul
  • cocheru‑
plural
  • cocheri
  • cocherii
genitiv-dativ singular
  • cocher
  • cocherului
plural
  • cocheri
  • cocherilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cocker cocher

  • 1. Rasă de câini de vânătoare, de talie mijlocie, cu părul lung și cu urechile mari, lăsate în jos; câine care face parte din această rasă.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: