17 definiții pentru cocârja cocărja cocârda cocârji


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cocârja vtr [At: JIPESCU, O. 67 / V: cocăr~, ~rda / Pzi: ~jez / E: pbl cocoșa + cârjă] 1-4 A (se) îndoi (de spate) Si: a se cocârji.

COCÂRJÁ, cocârjez, vb. I. Refl. A se îndoi (de spate); a se gârbovi. [Var.: cocârjí vb. IV] – Probabil din cârjă (sub influența lui cocoșa, încovoia).

COCÂRJÁ, cocârjez, vb. I. Refl. A se îndoi (de spate); a se gârbovi. [Var.: cocârjí vb. IV] – Probabil din cârjă (sub influența lui cocoșa, încovoia).

A COCÂRJÁ ~éz tranz. pop. A face să se cocârjească; a gârbovi; a cocoșa. /Din cârjă

A SE COCÂRJÁ mă ~éz intranz. A-și încovoia spatele (de bătrânețe, greutăți etc.); a se gârbovi; a se cocoșa. /Din cârjă

cocârji vtr [At: DA / Pzi: ~esc / E: cocârja css] 1-4 (Pfm) A (se) cocârja (1-4).

COCÂRJÍ vb. IV v. cocârja.

COCÂRJÍ vb. IV v. cocârja.

COCÎRJÁ, cocîrjez, vb. I. Refl. A se îndoi, a se încovoia, a se gîrbovi. (În forma cocîrji) împlinise șaizect de ani, dar se imțea încă zdravănă, măcar că i se cocîrjise puțin spinarea. REBREANU, R. I 150. – Variantă: cocîrjí vb. IV.

COCÎRJÍ vb. IV v. cocîrja.

cocîrjéz v. tr. (d. cîrjă, ca și ocîrjesc, cu prefixu slav co-). Fam. Încovoĭ, curbez, cîrjoĭez. V. refl. A se cocîrja de bătrîneță. Adj. Un nas cocîrjat. Și înc-. V. coroĭat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!cocârjá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se cocârjeáză, 1 pl. ne cocârjắm; conj. prez. 3 să se cocârjéze; ger. cocârjấndu-se

cocârjá vb., ind. prez. 1 sg. cocârjéz, 3 sg. și pl. cocârjeáză, 1 pl. cocârjăm; conj. prez. 3 sg. și pl. cocârjéze; ger. cocârjând


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COCÂRJÁ vb. v. gârbovi.

COCÎRJA vb. a se cocoșa, a se gheboșa. a se gîrbovi, a se încovoia, a se îndoi. (Bietul om, s-a ~ de tot de bătrînețe.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cocîrja (-jésc, -ít), vb. – A curba, a îndoi. – Var. încorcîrja, (în)cocîrji. Rezultat al unei contaminări al lui cîrje, cu cocoșa, coroia etc. (Pușcariu, Dacor., VIII, 109; DAR); sau mai curînd a lui cîrje (cf. cîrjoia), cu pref. expresiv co-, ca în cofleși, copleși, cotropi.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cocârjá, cocârjesc, vb. refl. – (reg.) A se îndoi, a se încovoia, a se strâmba. – Din cârjă cu prefixul slav -co (Scriban); probabil din cocoșa „a se îndoi” + cârjă (DER, DEX, MDA).

Intrare: cocârja
verb (V203)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cocârja
  • cocârjare
  • cocârjat
  • cocârjatu‑
  • cocârjând
  • cocârjându‑
singular plural
  • cocârjea
  • cocârjați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cocârjez
(să)
  • cocârjez
  • cocârjam
  • cocârjai
  • cocârjasem
a II-a (tu)
  • cocârjezi
(să)
  • cocârjezi
  • cocârjai
  • cocârjași
  • cocârjaseși
a III-a (el, ea)
  • cocârjea
(să)
  • cocârjeze
  • cocârja
  • cocârjă
  • cocârjase
plural I (noi)
  • cocârjăm
(să)
  • cocârjăm
  • cocârjam
  • cocârjarăm
  • cocârjaserăm
  • cocârjasem
a II-a (voi)
  • cocârjați
(să)
  • cocârjați
  • cocârjați
  • cocârjarăți
  • cocârjaserăți
  • cocârjaseți
a III-a (ei, ele)
  • cocârjea
(să)
  • cocârjeze
  • cocârjau
  • cocârja
  • cocârjaseră
verb (V403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cocârji
  • cocârjire
  • cocârjit
  • cocârjitu‑
  • cocârjind
  • cocârjindu‑
singular plural
  • cocârjește
  • cocârjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cocârjesc
(să)
  • cocârjesc
  • cocârjeam
  • cocârjii
  • cocârjisem
a II-a (tu)
  • cocârjești
(să)
  • cocârjești
  • cocârjeai
  • cocârjiși
  • cocârjiseși
a III-a (el, ea)
  • cocârjește
(să)
  • cocârjească
  • cocârjea
  • cocârji
  • cocârjise
plural I (noi)
  • cocârjim
(să)
  • cocârjim
  • cocârjeam
  • cocârjirăm
  • cocârjiserăm
  • cocârjisem
a II-a (voi)
  • cocârjiți
(să)
  • cocârjiți
  • cocârjeați
  • cocârjirăți
  • cocârjiserăți
  • cocârjiseți
a III-a (ei, ele)
  • cocârjesc
(să)
  • cocârjească
  • cocârjeau
  • cocârji
  • cocârjiseră
cocărja
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cocârda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cocârja cocărja cocârda cocârji

  • 1. A se îndoi (de spate).
    exemple
    • Împlinise șaizect de ani, dar se imțea încă zdravănă, măcar că i se cocîrjise puțin spinarea. REBREANU, R. I 150.
      surse: DLRLC
    • Bietul om, s-a cocârjat de tot de bătrânețe.
      surse: Sinonime82

etimologie:

  • Cârjă (probabil, sub influența lui cocoșa, încovoia).
    surse: DEX '09 NODEX