9 definiții pentru coborâtor (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coborâtor, ~oare [At: URICARIUL XX / V: (înv) pog~, (pop) scobitór / Pl: ~i, ~oare / E: coborî + -(i)tor] 1 a Care coboară. 2 a Închinat. 3-4 smf, a (Înv; urmat de determinări introduse prin prepoziția „din”) (Ființă) care își are originea în cineva Si: descendent, urmaș.

COBORÂTÓR, -OÁRE, coborâtori, -oare, adj. 1. Care coboară. ♦ Înclinat. 2. (Adesea substantivat) Care se trage din...; descendent, urmaș (al lui...). – Coborî + suf. -tor.

COBORÂTÓR, -OÁRE, coborâtori, -oare, adj. 1. Care coboară. ♦ Înclinat. 2. (Adesea substantivat) Care se trage din...; descendent, urmaș (al lui...). – Coborî + suf. -tor.

COBORÂTÓR2 ~i m. Persoană care descinde dintr-un anumit neam sau dintr-o familie oarecare; urmaș; descendent. /a coborî + suf. ~tor

COBORÎTÓR, -OÁRE, coborîtori, -oare, adj. 1. Care coboară, care descrește. Gemă coborîtoare. Fraze cu accent suitor sau coborîtor. ♦ Înclinat. 2. (Mai ales substantivat) (Persoană) care se trage din...; descendent, urmaș. Sînt coborîtor autentic din păstoriși ostenitori plugari. SADOVEANU, C. 120. C. Cantacuzino, sau Măgureanu, sau Șeitanul (fiul diavolului) se pretinde coborîtor din familia princiară care a domnit în Valahia. BOLINTINEANU, O. 251. – Variantă: scoborîtór, -oáre (COȘBUC, P. I 257) adj.

coborîtor a. care se coboară: linie coborîtoare directă. ║ m. care se trage dela, urmaș, descendent.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coborâtór adj. m., s. m., pl. coborâtóri; adj. f., s. f. (persoană) sg. și pl. coborâtoáre

coborâtór adj. m., s. m., pl. coborâtóri; f. sg. și pl. coborâtoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COBORÂTÓR adj., s. 1. adj. v. înclinat. 2. s. v. urmaș. 3. adj. (FON.) descendent, scoborâtor. (Diftong ~.)

COBORÎTOR adj., s. 1. adj. înclinat. (Orientare ~ a unui teren.) 2. s. descendent, odraslă, progenitură, scoborîtor, urmaș, viță, vlăstar, (pop. și fam.) prăsilă, (înv. și reg.) rămășiță, (prin Transilv.) porodiță, (înv.) mărădic, rod, sămînță, semințenie, seminție, următor. (~ de domn.) 3. adj. (FON.) descendent, scoborîtor. (Diftong ~.)

Intrare: coborâtor (s.m.)
coborâtor2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coborâtor
  • coborâtorul
  • coborâtoru‑
plural
  • coborâtori
  • coborâtorii
genitiv-dativ singular
  • coborâtor
  • coborâtorului
plural
  • coborâtori
  • coborâtorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coborâtor, -oare (persoană) coborâtoare coborâtor

  • 1. Persoană care se trage din...; descendent, urmaș (al lui...).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: descendent, -ă (persoană) urmaș, -ă 2 exemple
    exemple
    • Sînt coborîtor autentic din păstori și ostenitori plugari. SADOVEANU, C. 120.
      surse: DLRLC
    • C. Cantacuzino, sau Măgureanu, sau Șeitanul (fiul diavolului) se pretinde coborîtor din familia princiară care a domnit în Valahia. BOLINTINEANU, O. 251.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Coborî + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09