8 definiții pentru cobeligerant (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cobeligeránt, ~ă [At: DEX / Pl: ~nți, ~e / E: fr cobelligérant] 1-2 smf, a (Stat, armată) care se află în război alături de un aliat contra unui inamic comun.

COBELIGERÁNT, -Ă, cobeligeranți, -te, adj., s. m. și f. (Stat, armată etc.) care se află în război alături de un aliat contra unui inamic comun. – Din fr. cobelligérant.

COBELIGERÁNT, -Ă, cobeligeranți, -te, adj., s. m. și f. (Țară, stat, armată etc.) care se află în război alături de un aliat contra unui inamic comun – Din fr. cobelligérant.

COBELIGERÁNT, -Ă adj. (adesea s.) Care poartă un război împreună cu altul; aliat. [Cf. fr. cobelligérant].

COBELIGERÁNT, -Ă adj., s. m. (stat, armată) care participă la război alături de un aliat. (< fr. cobelligérant)

COBELIGERÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (mai ales despre state, armate etc.) Care participă la război împreună cu un aliat împotriva unui inamic comun. /<fr. cobelligérant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cobeligeránt adj. m., s. m., pl. cobeligeránți; adj. f., s. f. cobeligerántă, pl. cobeligeránte

cobeligeránt adj., s. m. → beligerant

Intrare: cobeligerant (s.m.)
cobeligerant substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cobeligerant
  • cobeligerantul
  • cobeligerantu‑
plural
  • cobeligeranți
  • cobeligeranții
genitiv-dativ singular
  • cobeligerant
  • cobeligerantului
plural
  • cobeligeranți
  • cobeligeranților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)