coarbă² sf [At: H III, 450 / Pl: ~be / E: ucr корба] 1 Unealtă de găurit formată dintr-o tijă cotită de metal, la un capăt cu un dispozitiv de prindere a burghiului, iar la celălalt cu un suport de apăsare cu mâna Si: (pop) curbină, sfredel, sucală. 2 Partea cotită a coarbei (1), care se învârtește. 3 (Îvp) Mânerul sucalei de depănat Si: mănușă, mănunchi, colatău. 4 Manivelă.

coarbă¹ sf [At: RETEGANUL, TR. 16 / V: (rar) corbă / Pl: ~be / E: corb] 1 (Pop) Femela corbului Si: corboaică, corbiță. 2 (Pop) Femeie oacheșă. 3 (Rar) Țigancă. 4 (Reg) Iapă slabă.

COARBĂ, coarbe, s. f. Manivelă (mai ales a unui sfredel); p. ext. sfredel al tîmplarului, al dulgherului etc. Tragi într-una de o coarbă, căruciorul merge și te duce. CAMILAR, N. II 92.

COARBĂ ~e f. Unealtă manuală cu ajutorul căreia se pune în mișcare de rotație un sfredel. [Sil. coar-bă] /<ucr. korba

coarbă (curbină) f. 1. unealtă de dulgher în formă de semicerc; 2. Mold. mânerul sucalei. [Cf. nemț. KURBEL].

coárbă (oa dift.) f., pl. e (rut. kórba, manivelă; pol. kurba, d. germ. kurbe, kurbel, care vine d. fr. courbe). Est. Manivelă. Un fel de sfredel curb care se ține cu o mînă și se învîrtește cu cea-laltă (draĭbăr).

coarbă (reg.) s. f., g.-d. art. coarbei; pl. coarbe

coarbă s. f., g.-d. art. coarbei; pl. coarbe

coarbă s. f., g.-d. art. coarbei; pl. coarbe

COARBĂ s. (TEHN.) 1. (reg.) curbină, sucală. (~ a dulgherului.) 2. (reg.) colătău, mănunchi, mănușă. (~ la sucala de depănat.)

COARBĂ s. (TEHN.) 1. (reg.) curbină, sucală (~ a dulgherului.) 2. (reg.) colătău, mănunchi, mănușă. (~ la sucala de depănat.)

coarbă (coarbe), s. f. – 1. Unealtă de găurit, burghiu. – 2. Mîner, manivelă. Rut. korba, din. germ. Kurbe, fr. courbe (Scriban, Arhiva, XXV, 133; DAR), explicație care se potrivește uzului său exclusiv mold. Puțin probabilă der. directă din lat. curva, propusă de Iordan, BF, VI, 181, sau din germ. Kurbel (Candrea).

coarbă, coarbe, s.f. – (reg.) Unealta cu care se fac găuri în lemn, învârtind cu o mână și apăsând cu cealaltă; burghiu (Felecan, 1983). – Din ucr. korba (< germ. Kurbel „manivelă”) (Scriban, DER, DEX, MDA).

coarbă, -e, s.f. – Unealta cu care se fac găuri în lemn, învârtind cu o mână și apăsând cu cealaltă; burghiu (Felecan 1983). – Din ucr. korba (< germ. Kurbel „manivelă”).