11 definiții pentru coagul (subst.)

coágul sn [At: Ltr / P: co-a~ / Pl: ~e / E: lat, fr coagulum] (Rar) Masă de substanță coloidală închegată.

COÁGUL, coaguli, s. m. Masă de substanță coloidală închegată; cheag. [Pr.: co-a-] – Din lat., fr. coagulum.

COÁGUL, coaguli, s. m. Masă de substanță coloidală închegată; cheag. [Pr.: co-a-] – Din lat., fr. coagulum.

coágul (co-a-) s. m., pl. coáguli

coágul s. m. (sil. co-a-), pl. coáguli

COÁGUL s.m. Gelul obținut prin coagularea unor substanțe coloidale; cheag. [Pron. co-a-. / < lat., fr. coagulum].

COÁGUL1 s. m. gel obținut prin coagularea unor substanțe coloidale; cheag. (< lat., fr. coagulum)

COÁGUL ~i m. Masă de substanță (sânge, lapte etc.) închegată. [Sil. co-a-] /<lat., fr. coagulum


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COÁGUL s. (BIOL.) cheag, (reg.) străgheáță. (~ de sînge.)

COÁGUL (‹ fr., lat.) s. m. 1. C. sanguin = masă de fibrină solidificată sub formă de rețea, în ochiurile căreia se găsesc elemente figurate ale sîngelui; cheag. 2. Masă gelificată, elastică, formată prin separarea cazeinei și a altor substanțe din lapte, consecutiv acțiunii unor enzime de origine animală sau acizi ce produc precipitarea cazeinei.

Intrare: coagul (subst.)
coagul (subst.) substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coagul coagulul
plural coaguli coagulii
genitiv-dativ singular coagul coagulului
plural coaguli coagulilor
vocativ singular
plural