6 definiții pentru coșcovit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coșcovít1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: coșcovi] 1-4 Coșcovire (1-4).

coșcovít2, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, ap. TDRG / Pl: ~iți, ~e / E: coșcovi] 1 Care s-a cojit. 2 Căruia i s-a înlăturat stratul superior. 3 (D. pereți) Căruia i s-a desprins tencuiala. 4 (D. mobilă) Căreia i s-a încrețit furnirul.

COȘCOVÍT, -Ă, coșcoviți, -te, adj. (Despre pereți, tencuieli, mobilă etc.) Cojit, scorojit. – V. coșcovi.

COȘCOVÍT, -Ă, coșcoviți, -te, adj. (Despre pereți, tencuieli, mobilă etc.) Cojit, scorojit. – V. coșcovi.

COȘCOVÍT, -Ă, coșcoviți, -te, adj. (Despre pereți, ziduri, tencuieli) Cojit, scorojit. Fereastra răspundea Într-un zid grunzuros și coșcovit. C. PETRESCU, C. V. 45. Zace greu pe-un strat de paie, lîng-un coșcovit perete. NECULUȚĂ, Ț. D. 114.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COȘCOVÍT adj. burdușit, cojit, scorojit, (pop. și fam.) scofâlcit, (Mold. și Bucov.) coșcov. (Un perete ~.)

COȘCOVIT adj. burdușit, cojit, scorojit, (pop. și fam.) scofîlcit, (Mold. și Bucov.) coșcov. (Un perete ~.)

Intrare: coșcovit
coșcovit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coșcovit
  • coșcovitul
  • coșcovitu‑
  • coșcovi
  • coșcovita
plural
  • coșcoviți
  • coșcoviții
  • coșcovite
  • coșcovitele
genitiv-dativ singular
  • coșcovit
  • coșcovitului
  • coșcovite
  • coșcovitei
plural
  • coșcoviți
  • coșcoviților
  • coșcovite
  • coșcovitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)