3 definiții pentru cnocautare
Explicative DEX
CNOCAUTA, cnocautez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin cnocaut. [Pr.: -ca-u-] – Din cnocaut.
CNOCAUTA vb. I. tr. A face pe cineva cnocaut. [< cnocaut + -a, cf. engl. knock-out].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
cnocauta vb. (sil. mf. cnoc-au-), ind. prez. 1 sg. cnocautez, 3 sg. și pl. cnocautează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: cnocautare
cnocautare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
knockouta, knockoutezverb
- 1. A-și învinge adversarul prin knockout. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- knockout DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.