cnocaut sf [At: DEX² / V: knock-out, K. O. / Pl: ~uri / E: eg knock-out] 1 Scoatere din luptă a unui boxer care, în urma loviturilor primite, nu poate relua lupta în zece secunde. 2 (Îe) A face knock-out (sau K. O) A lăsa pe cineva fără simțire în urma unei lovituri. 3 (Fig; îae) A lăsa pe cineva fără replică.

CNOCAUT, cnocauturi, s. n. (La box) Trînțirea jucătorului la podea, scoaterea din luptă a jucătorului. [Pr. -caut] – Fr. knock-out (<engl.).

knock-out^[1] sn vz cnocaut corectat(ă)

cnocaut (prescurtat: k.o.)