CNEZAT, cnezate, s. n. 1. Formă de organizare politică de tip statal (la români și la slavi) în Evul Mediu bazată pe autoritatea cneazului. 2. Teritoriul de sub jurisdicția unui cneaz. – Cneaz + suf. -at.

cnezat sn [At: ȘINCAI, HR. I, 270 /24 / V: (reg) chin~, (înv) chen~ / Pl: ~e / E: cneaz + -at] (îem) 1 Formă de organizație statală la români și slavi, condusă de un cneaz (1) Si: cnezie (1). 2 Teritoriu condus de un cneaz (1) Si: cnezie (2). 3 (Rar) Demnitatea de cneaz (1) Si: cnezie (3).

CNEZAT, cnezate, s. n. Formă de organizare politică de tip statal (la români și la slavi) în evul mediu bazată pe autoritatea cneazului; teritoriu stăpânit de un cneaz. – Cneaz + suf. -at.

CNEZAT, cnezate, s. n. (În orînduirea feudală) 1. Formă de organizare politică bazată pe autoritatea cneazului (1); teritoriu stăpînit de un cneaz. Cnezatul lui- Farcaș.2. Principat. Cnezatul din Halici se întindea la apus pînă la nord-estul Carpaților. IST. R.P.R. 69.

CNEZAT ~e n. înv. Teritoriu stăpânit de un cneaz; stat condus de un cneaz. /cneaz + suf. ~at

chinezat sn vz cnezat

chinezat n. teritoriul unui chinez: în Oltenia erau în secolul XIII-lea două chinezate române.

*chinezát n., pl. e (d. chinez 1). Răŭ zis pin cărțile de istorie îld. principat.

cnezat s. n., pl. cnezate

cnezat s. n., pl. cnezate

cnezat s. n., pl. cnezate