10 definiții pentru clănțănitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CLĂNȚĂNITURĂ, clănțănituri, s. f. Clănțănit. – Clănțăni + suf. -tură.
CLĂNȚĂNITURĂ, clănțănituri, s. f. Clănțănit. – Clănțăni + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ibogdank
- acțiuni
clănțănitură sf [At: DA / Pl: ~ri / E: clănțăni + -tură] Clănțănire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLĂNȚĂNITURĂ, clănțănituri, s. f. Clănțănire, clănțănit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
clănțăetură sf vz clănțăitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
clănțăitură sf vz clănțănitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
clănțănitură s. f., g.-d. art. clănțăniturii; pl. clănțănituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
clănțănitură s. f., g.-d. art. clănțăniturii; pl. clănțănituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clănțănitură s. f., g.-d. art. clănțăniturii; pl. clănțănituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CLĂNȚĂNITURĂ s. v. clănțănit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CLĂNȚĂNITURĂ s. clănțăneală, clănțănire, clănțănit, dîrdîială, dîrdîit. (~ a dinților.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
clănțănitură, clănțăniturisubstantiv feminin
- 1. Clănțăneală, clănțănire, clănțănit. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: clănțăneală clănțănire clănțănit
etimologie:
- Clănțăni + sufix -tură. DEX '09 DEX '98