10 definiții pentru cloncăni cloncăi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cloncăni vi [At: ODOBESCU, S. I, 233 / Pzi: cloncăn, ~nesc / E: clonc1 + -ăni] 1 (D. unele păsări, mai ales d. cloști) A scoate sunete caracteristice Si: a cloncăi, (înv) a clongni. 2 A face zgomote în apă cu cloncul1 (2).

CLONCĂNÍ, pers. 3 cloncănește, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre cloști) A scoate strigăte caracteristice speciei; a cloncăi. [Prez. ind. pers. 3 și: clóncăne] – Clonc + suf. -ăni.

CLONCĂNÍ, pers. 3 cloncănește, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre cloști) A scoate strigăte caracteristice speciei; a cloncăi. [Prez. ind. pers. 3 și: clóncăne] – Clonc + suf. -ăni.

CLONCĂNÍ, cloncănesc, vb. IV. Intranz. (Despre cloști, ciori sau corbi) A scoate strigătul «clone» caracteristic cloștii sau (mai rar) corbului. Aproape de el, o cloșcă cu puișori cloncănește: clonc-clonc! SADOVEANU, O. I 311. Cînd văzu argintarul cloșca cloncănind și puii piuînd, cu totul și cu totul de aur, înțelese că trebuie să fie lucru măiestru. ISPIRESCU, L. 92. Corbe, ce mă tot păzești, Și la cap îmi cloncănești? ȘEZ. IV 219. – Variantă: cloncăí (CONTEMPORANUL, III 261, BIBICESCU, P. P. 152) vb. IV.

A CLONCĂNÍ ~éște intranz. (despre cloști) A scoate sunete scurte și repetate; a face „clonc-clonc”. /clonc + suf. ~ăni

cloncănì v. 1. a cânta, vorbind de cloșcă; 2. fam. a cârăi, a flecari; 3. Tr. a croncăni.

CLONCĂÍ vb. IV v. cloncăni.

cloncănésc v. intr. (d. clonc 2 și clocesc, rudă cu vsl. klokati, rus. kloktátĭ, klohtátĭ, dan. klunke, a cloncăni. Bern. 1, 298 și 521). A face clonc-clonc, ca cloșca și ca cloncanu. Fig. Iron. A tot protesta, a tot critica. V. croncănesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!cloncăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. clóncăne/cloncănéște, imperf. 3 sg. cloncăneá; conj. prez. 3 să clóncăne/să cloncăneáscă

cloncăní vb., ind. prez. 3 sg. cloncănéște / clóncăne, imperf. 3 sg. cloncăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. cloncăneáscă / clóncăne


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cloncăni, cloncănesc v. t. a denunța.

Intrare: cloncăni
verb (V334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cloncăni
  • cloncănire
  • cloncănit
  • cloncănitu‑
  • cloncănind
  • cloncănindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • cloncăne
(să)
  • cloncăne
  • cloncănea
  • cloncăni
  • cloncănise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • cloncăne
(să)
  • cloncăne
  • cloncăneau
  • cloncăni
  • cloncăniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cloncăni
  • cloncănire
  • cloncănit
  • cloncănitu‑
  • cloncănind
  • cloncănindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • cloncănește
(să)
  • cloncănească
  • cloncănea
  • cloncăni
  • cloncănise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • cloncănesc
(să)
  • cloncănească
  • cloncăneau
  • cloncăni
  • cloncăniseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cloncăi
  • cloncăire
  • cloncăit
  • cloncăitu‑
  • cloncăind
  • cloncăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • cloncăiește
(să)
  • cloncăiască
  • cloncăia
  • cloncăi
  • cloncăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • cloncăiesc
(să)
  • cloncăiască
  • cloncăiau
  • cloncăi
  • cloncăiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cloncăni cloncăi

  • 1. (Despre unele păsări, mai ales despre cloști) A scoate strigăte caracteristice speciei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cloncăi 3 exemple
    exemple
    • Aproape de el, o cloșcă cu puișori cloncănește: clonc-clonc! SADOVEANU, O. I 311.
      surse: DLRLC
    • Cînd văzu argintarul cloșca cloncănind și puii piuind, cu totul și cu totul de aur, înțelese că trebuie să fie lucru măiestru. ISPIRESCU, L. 92.
      surse: DLRLC
    • Corbe, ce mă tot păzești, Și la cap îmi cloncănești? ȘEZ. IV 219.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Clonc + sufix -ăni.
    surse: DEX '98 DEX '09