5 definiții pentru cloncăi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cloncăí vi [At: ȚICHINDEAL, F. 73/7 / Pzi: clóncăi, ~ésc, 3 ~e / E: clonc + -ăi] A cloncăni.

CLONCĂÍ, pers. 3 cloncăiește, vb. IV. Intranz. A cloncăni. [Prez. ind. pers. 3 și: clóncăie] – Clonc + suf. -ăi.

CLONCĂÍ, pers. 3 cloncăiește, vb. IV. Intranz. A cloncăni. [Prez. ind. pers. 3 și: clóncăie] – Clonc + suf. -ăi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cloncăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. cloncăiéște/clóncăie, imperf. 3 sg. cloncăiá; conj. prez. 3 să cloncăiáscă/să clóncăie

cloncăí vb., ind. prez. 3 sg. cloncăiéște / clóncăie, imperf. 3 sg. cloncăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. cloncăiáscă / clóncăie


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cloncăí, cloncăiesc, (cloncăni), vb. intranz. – (ref. la unele păsări) A scoate strigătul specific: clonc! – Din clonc (onomatopee) + suf. -ăi (DEX, MDA).

Intrare: cloncăi
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cloncăi
  • cloncăire
  • cloncăit
  • cloncăitu‑
  • cloncăind
  • cloncăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • cloncăiește
(să)
  • cloncăiască
  • cloncăia
  • cloncăi
  • cloncăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • cloncăiesc
(să)
  • cloncăiască
  • cloncăiau
  • cloncăi
  • cloncăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cloncăi
  • cloncăire
  • cloncăit
  • cloncăitu‑
  • cloncăind
  • cloncăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • cloncăie
(să)
  • cloncăie
  • cloncăia
  • cloncăi
  • cloncăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • cloncăie
(să)
  • cloncăie
  • cloncăiau
  • cloncăi
  • cloncăiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cloncăi

etimologie:

  • Clonc + sufix -ăi.
    surse: DEX '98 DEX '09