10 definiții pentru clocotiș (bot.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clocotíș3 sm [At: H: III, 116 / Pl: ~i / E: clocot(ici) + -iș] (Bot; reg) 1 Arbust din familia stafilaceelor, cu frunze compuse, flori alburii grupate în inflorescențe scurte și fructul o capsulă (Staphylea pinnata) Si: clocotici2 (8). 2-4 Clocotici2 (2-4). 5 Trei-frați-pătați (Viola arvensis).

CLOCOTÍȘ1, clocotiși, s. m. Arbust înalt, cu numeroase ramificații, cu frunze compuse, cu flori albe, grupate în inflorescențe scurte (Staphylea pinnata).Clocot[ici] + suf. -iș.

CLOCOTÍȘ1 s. m. Arbust cu numeroase ramificații, cu frunze compuse, cu flori albe, grupate în inflorescențe scurte (Staphylea pinnata).Clocot[ici] + suf. -iș.

CLOCOTÍȘ1 m. Arbust din familia stafiloceelor având numeroase ramificații, frunze compuse și flori albe, ale cărui semințe conțin ulei. /clocot + suf. ~iș


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!clocotíș1 (arbust) s. m., pl. clocotíși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLOCOTÍȘ s. v. clocotici.

CLOCOTIȘ s. (BOT.; Staphylea pinnata) clocotici, (reg.) locotiță, nucușoară, coaiele-popii (pl.).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CLOCOTÍȘ (< clocotici) s. n. Arbust înalt pînă al 5 m, cu ramificații bogate și inflorescențe scurte, cu flori albe, cultivat în perdele de protecție sau cu scop decorativ (Staphylea pinnata).

STAPHYLEA L., STAFILEA, CLOCOTIȘ, fam. Staphyleaceae. Gen originar din emisfera nordică, 12 specii, arbuști cu frunze caduce, lujeri cu scoarță netedă, dungată. Frunze opuse, imparipenat-compuse, 3-7 foliole serate. Flori pe tip 5, campanulate, complete, dispuse în panicule sau raceme pendente, terminale sau în axa frunzei, albe sau roșietice. Fruct, capsulă cu semințe sferice, maro-lucioase, tari.

Intrare: clocotiș (bot.)
clocotiș2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clocotiș
  • clocotișul
  • clocotișu‑
plural
  • clocotiși
  • clocotișii
genitiv-dativ singular
  • clocotiș
  • clocotișului
plural
  • clocotiși
  • clocotișilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clocotiș (bot.)

etimologie:

  • Clocot[ici] + sufix -iș.
    surse: DEX '09