clic² [At: LB / Pl: ~uri sn, ~íce sf / V: ~ă sf / E: srb kljuk] (Reg) 1 sn Pâine prost făcută, cu coca lipicioasă. 2 sn Mămăligă cu cocoloașe. 3 sn Materie lipicioasă. 4 sf (îf clică) Nămol lipicios. 5 sf (Reg; îf clică) Femeie neglijentă și murdară.

clic¹ sn [At: BIBLIA (1688), 410 / Pl: ~uri / E: vsl клик] (Înv) 1 Strigăt de bucurie. 2 Râs (general). 3 (Pex) Adunare de fete și flăcăi. 4 (Pex) Mulțime gălăgioasă (și ostilă). 5 (Îe) A sparge ~u’ A termina cu scandalul.

CLIC, clicuri, s. n. (Regional) Clacă. Cheam-o la noi, la clic, duminică seara. Se scarmănă lînă. PREDA, I. 174.

CLIC s.n. (ȚR) Chiot de bucurie. Aud strigare dimineață și clic în amiazâzi. BIBLIA (1688). Etimologie: sl. klikŭ. Vezi și clicui. Cf. h a s l ă.

1) clic n., pl. urĭ (vsl. klikŭ, a. î.) L. V. Strigăt, chiot. V. haslă.

2) clic n., pl. urĭ (rut. klýik, cleĭ de orz). Nord. Mămăligă crudă (V. crint). Trans. Bondă brodată și neblănită.

clic² s. n., pl. clícuri

clic s. n., pl. clícuri

CLIC s. v. chicot, chicoteală, chicotire, chicotit, terci.

clic s. v. CHICOT. CHICOTEALĂ. CHICOTIRE. CHICOTIT. TERCI.

clic (clícuri), s. n. – (Înv.) Bucurie, plăcere; manifestare zgomotoasă de satisfacție. Sl. klikŭ „strigăt” (Miklosich, Lexicon, 288; Cihac, II, 62); cf. bg. klik. Supraviețuiește în Banat și Olt. – Der. clicui, vb. (a striga de bucurie, a exulta).

clic² s.n. sg. (reg.) mămăligă sau pâine rea, neamestecată bine sau necoaptă, cleioasă și lipicioasă; clisă, clei, letin, terci.