12 definiții pentru clic (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clic2 [At: LB / Pl: ~uri sn, ~íce sf / V: sf / E: srb kljuk] (Reg) 1 sn Pâine prost făcută, cu coca lipicioasă. 2 sn Mămăligă cu cocoloașe. 3 sn Materie lipicioasă. 4 sf (îf clică) Nămol lipicios. 5 sf (Reg; îf clică) Femeie neglijentă și murdară.

clic1 sn [At: BIBLIA (1688), 410 / Pl: ~uri / E: vsl клик] (Înv) 1 Strigăt de bucurie. 2 Râs (general). 3 (Pex) Adunare de fete și flăcăi. 4 (Pex) Mulțime gălăgioasă (și ostilă). 5 (Îe) A sparge ~u’ A termina cu scandalul.

CLIC, clicuri, s. n. (Regional) Clacă. Cheam-o la noi, la clic, duminică seara. Se scarmănă lînă. PREDA, I. 174.

CLIC s.n. (ȚR) Chiot de bucurie. Aud strigare dimineață și clic în amiazâzi. BIBLIA (1688). Etimologie: sl. klikŭ. Vezi și clicui. Cf. h a s l ă.

1) clic n., pl. urĭ (vsl. klikŭ, a. î.) L. V. Strigăt, chiot. V. haslă.

2) clic n., pl. urĭ (rut. klýik, cleĭ de orz). Nord. Mămăligă crudă (V. crint). Trans. Bondă brodată și neblănită.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLIC s. v. chicot, chicoteală, chicotire, chicotit, terci.

clic s. v. CHICOT. CHICOTEALĂ. CHICOTIRE. CHICOTIT. TERCI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

clic (clícuri), s. n. – (Înv.) Bucurie, plăcere; manifestare zgomotoasă de satisfacție. Sl. klikŭ „strigăt” (Miklosich, Lexicon, 288; Cihac, II, 62); cf. bg. klik. Supraviețuiește în Banat și Olt.Der. clicui, vb. (a striga de bucurie, a exulta).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

clic2 s.n. sg. (reg.) mămăligă sau pâine rea, neamestecată bine sau necoaptă, cleioasă și lipicioasă; clisă, clei, letin, terci.

Intrare: clic (s.n.)
clic1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clic
  • clicul
  • clicu‑
plural
  • clicuri
  • clicurile
genitiv-dativ singular
  • clic
  • clicului
plural
  • clicuri
  • clicurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clic (s.n.)

etimologie: