4 definiții pentru cletinat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cletina v vz clătina
CLETINA vb. I v. clătina.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
clátin, a clătiná v. tr. (d. a clăti cu sufixu din a scărpina). Zguduĭ, agit: vîntu clatină frunzele, cutremuru clatină casa. A clătina din cap, a da din cap, a mișca capu în semn de milă, dispreț orĭ neîncredere. V. refl. Mă zguduĭ, mă agit: se clatină șopronu de vifor. – În Munt. cletin, cleatină, să cletine, cletinat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
clétin, V. clatin.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: cletinat
cletinat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
clătina, clatinverb
- 1. A (se) mișca (puțin, lin) într-o parte și într-alta; a (se) legăna; a (se) agita (ușor). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Soarele căzuse, stins și livid, îndărătul aburilor și un vînt rece clătina stuful și trestiile înalte. DUMITRIU, N. 289. DLRLC
- Gheorghe îl clătină tare, ca să se deștepte. VLAHUȚĂ, O. A. I 104. DLRLC
- Brazii suspinau Și-a lor crengi le clătinau. ALECSANDRI, P. II 186. DLRLC
- Peste deal, peste colină, Este-o creangă de măslină, Suflă vîntul și-o clatină Din vîrf pînă la tulpină. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 252. DLRLC
- Cînd oi clătina din funie, voi să știți că eu voi fi aice și că doresc să mă trageți afară. SBIERA, P. 84. DLRLC
- Și-a dat drumu... în lumea cealaltă... spunîndu-le să scoată leagănul afară cînd va clătina el de frînghie. ȘEZ. II 52. DLRLC
- Frunzișurile vechi... se clătinau numai sub picăturile ploii. DUMITRIU, V. L. 16. DLRLC
- Fulgera și bubuia, de se clătina oalele-n cuie. RETEGANUL, P. I 19. DLRLC
- Frunza codrilor nu se clătina și tăcerea neturburată își întinsese pretutindeni nețărmurita ei stăpînire. HOGAȘ, M. N. 165. DLRLC
- Ușa... se clătina scîrțîind în vînt. EMINESCU, N. 38. DLRLC
- A clătina capul (sau, intranzitiv, din cap) = a-și mișca capul într-o parte și în alta în semn de mirare, de îndoială, de descurajare etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ion clătină din cap și dădu să iasă. DUMITRIU, V. L. 20. DLRLC
- Am clătinat din cap; socoteam că l-am pus în încurcătură. SADOVEANU, N. F. 55. DLRLC
- Alții, de mirare, Cu mîna la gură capul clătina. ALECSANDRI, P. A. 49. DLRLC
- Ivan se depărtă clătinînd din cap. NEGRUZZI, S. I 66. DLRLC
-
-
- 2. A șovăi în mers, în mișcare; a se împletici (din cauza slăbiciunii, a beției etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se ridicară clătinîndu-se, beți de somn. DUMITRIU, V. L. 87. DLRLC
- Am simțit că mă clatin și că nu mai pot să înaintez. SAHIA, N. 58. DLRLC
- Se clatină rărite șiruri lungi de bătălie. EMINESCU, O. I 148. DLRLC
-
- Inimă slabă, așa ca să se clatine... de te miri ce, n-avea cuvioasa. VLAHUȚĂ, A. 138. DLRLC
-
- 2.2. A fi într-o situație critică, nesigură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A aflat negustorimea că se clatină rău Kir Ianulea. CARAGIALE, O. III 39. DLRLC
-
-
- 3. A (se) mișca din loc; a (se) urni, a (se) clinti, a (se) clăti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Puse umărul și clătină bolovanul din loc. DLRLC
-
etimologie:
- clăti DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.