6 definiții pentru clempănire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
clămpăni [At: CREANGĂ, A. 4 / V: cleampani, clâm~, clem~, cleam~ / Pzi: ~nesc / E: clamp + -ăni] 1 vit A produce un zgomot specific prin lovirea a două obiecte (de lemn). 2 vi (Fig; șîe) A ~ din gură A flecări. 3 vt (Buc) A arma și a acționa trăgaciul unei arme de foc fără muniții.
clempăni v vz clămpăni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLĂMPĂNI, clămpănesc, vb. IV. Intranz. 1. A produce (prin lovire) zgomotul redat prin onomatopeea «clamp». Se-aude poarta clămpănind ușor Și-un pas greoi pe treptele din față. Nevasta iese repede-n pridvor: Cine-a venit așa de dimineață? DEȘLIU, M. 38. Fabricile sînt patru la număr. Au motoare și mașini care duduie greu, au curele care clămpănesc; au cuptoare care dogoresc și nicovale ce asurzesc urechea. PAS, L. II 158. Cîni flocoși dormeau în umbra caldă; numai cîteodată hîrîiau, își ridicau capul și clămpăneau după muște. SADOVEANU, O. I 110. Cățălușă, nu mai clămpăni la ușă. ȘEZ. IV 52. ◊ Fig. Era în sat și dascălul Iordache fîrnîitul de la strana mare... Știa și el glasurile... dar clămpănea de bătrîn. CREANGĂ, A. 9 ◊ Tranz. fact. Patrulele își clămpăneau închizătoarele armelor. CAMILAR, N. II 145. Țineam ceaslovul deschis, și cum erau filele cam unse, trăgeau muștele și bondarii la ele, și cînd clămpăneam ceaslovul, cîte zece-douăzeci de suflete prăpădeam deodată. CREANGĂ, A. 4. 2. (Ironic, despre oameni; uneori determinat prin «din gură») A vorbi vrute și nevrute; a flecări. Ia nu mai clămpăni și tu din gură, măi! CREANGĂ, A. 113. – Variante: clămpăni (CREANGĂ, A. 50), clămpăi (EMINESCU, N. 95) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLEMPĂNI vb. IV v. clămpini.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLEMPĂNI vb. IV. v. clămpăni.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
clempănésc, V. clămpănesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
clămpăni, clămpănescverb
- 1. A produce un zgomot specific prin lovirea a două obiecte (dure), prin închiderea violentă a unei uși, a unui capac, de papuci în mers etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se-aude poarta clămpănind ușor Și-un pas greoi pe treptele din față. Nevasta iese repede-n pridvor: Cine-a venit așa de dimineață? DEȘLIU, M. 38. DLRLC
- Fabricile sînt patru la număr. Au motoare și mașini care duduie greu, au curele care clămpănesc; au cuptoare care dogoresc și nicovale ce asurzesc urechea. PAS, L. II 158. DLRLC
- Cîni flocoși dormeau în umbra caldă; numai cîteodată hîrîiau, își ridicau capul și clămpăneau după muște. SADOVEANU, O. I 110. DLRLC
- Cățălușă, nu mai clămpăni la ușă. ȘEZ. IV 52. DLRLC
- Era în sat și dascălul Iordache fîrnîitul de la strana mare... Știa și el glasurile... dar clămpănea de bătrîn. CREANGĂ, A. 9. DLRLC
- Patrulele își clămpăneau închizătoarele armelor. CAMILAR, N. II 145. DLRLC
- Țineam ceaslovul deschis, și cum erau filele cam unse, trăgeau muștele și bondarii la ele, și cînd clămpăneam ceaslovul, cîte zece-douăzeci de suflete prăpădeam deodată. CREANGĂ, A. 4. DLRLC
-
- 2. A vorbi vrute și nevrute. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ia nu mai clămpăni și tu din gură, măi! CREANGĂ, A. 113. DLRLC
-
etimologie:
- Clamp + sufix -ăni. DEX '09 DEX '98