opțiuni

7 definiții pentru clefăit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clefăit1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: clefăi] 1-6 Clefăire (1-6).

CLEFĂÍT, clefăituri, s. n. Faptul de a clefăi; zgomot produs de cel care clefăie. – V. clefăi.

CLEFĂÍT, clefăituri, s. n. Faptul de a clefăi; zgomot produs de cel care clefăie. – V. clefăi.

CLEFĂÍT, clefăituri, s. n. Faptul de a clefăi;. plescăit. Clefăitul aluatului s-amesteca în clefăitul glodului de pe uliță. CAMILAR, N. II 325.

CLEFĂÍT ~uri n. 1) v. A CLEFĂI. 2) Sunet caracteristic produs de cel care clefăie; plescăit. /v. a clefăi

clefăit n. Mold. lucrarea de a clefăi: clefăitul fălcilor.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLEFĂÍT s. v. plescăit.

CLEFĂIT s. clefăială, molfăială, molfăire, molfăit, molfăitură, plescăială, plescăit. (Cînd mănîncă se aude un ~.)

Intrare: clefăit (s.n.)
clefăit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clefăit
  • clefăitul
  • clefăitu‑
plural
  • clefăituri
  • clefăiturile
genitiv-dativ singular
  • clefăit
  • clefăitului
plural
  • clefăituri
  • clefăiturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clefăit (s.n.)

  • 1. Faptul de a clefăi; zgomot produs de cel care clefăie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: plescăit (zgomot; -uri) un exemplu
    exemple
    • Clefăitul aluatului s-amesteca în clefăitul glodului de pe uliță. CAMILAR, N. II 325.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi clefăi
    surse: DEX '98 DEX '09