7 definiții pentru clefăit (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CLEFĂÍT, clefăituri, s. n. Faptul de a clefăi; zgomot produs de cel care clefăie. – V. clefăi.
CLEFĂÍT, clefăituri, s. n. Faptul de a clefăi; zgomot produs de cel care clefăie. – V. clefăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ibogdank
- acțiuni
clefăit1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: clefăi] 1-6 Clefăire (1-6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLEFĂÍT, clefăituri, s. n. Faptul de a clefăi;. plescăit. Clefăitul aluatului s-amesteca în clefăitul glodului de pe uliță. CAMILAR, N. II 325.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLEFĂÍT ~uri n. 1) v. A CLEFĂI. 2) Sunet caracteristic produs de cel care clefăie; plescăit. /v. a clefăi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
clefăit n. Mold. lucrarea de a clefăi: clefăitul fălcilor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
CLEFĂÍT s. v. plescăit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CLEFĂIT s. clefăială, molfăială, molfăire, molfăit, molfăitură, plescăială, plescăit. (Cînd mănîncă se aude un ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
clefăit (s.n.)
- 1. Faptul de a clefăi; zgomot produs de cel care clefăie.exemple
- Clefăitul aluatului s-amesteca în clefăitul glodului de pe uliță. CAMILAR, N. II 325.surse: DLRLC
-
etimologie:
- vezi clefăisurse: DEX '98 DEX '09