CLAVIATURĂ, claviaturi, s. f. 1. Totalitatea clapelor pianului, orgii, sintetizatorului, acordeonului, mașinii de scris etc. 2. Totalitatea butoanelor de comandă care pun în funcțiune un mecanism, o mașină etc. [Pr.: -vi-a-] – Din germ. Klaviatur.

claviatură sf [At: CARAGIALE, N. E 46 / P: ~vi-a~ / Pl: ~ri / E: ger Klaviatur] 1 Totalitate a clapelor la instrumentele muzicale cu clape, la mașina de scris etc. 2 Totalitate a butoanelor unui panou de comandă al unei mașini, al unui mecanism etc.

* CLAVIATURĂ (pl. -turi) sf. 🎼 Șirul de clape la un pian sau la o orgă (🖼 1285) [germ.].

CLAVIATURĂ, claviaturi, s. f. 1. Totalitatea clapelor la pian, la orgă, la acordeon, la mașina de scris etc. 2. Totalitatea butoanelor de comandă care pun în funcțiune un mecanism, o mașină etc. [Pr.: -vi-a-] – Din germ. Klaviatur.

CLAVIATURĂ, claviaturi, s. f. Sistemul de clape la pian, la orgă, la acordeon, la mașina de scris etc. Complexa claviatură a unei imense orge. CARAGIALE, O. III 262. – Pronunțat: -vi-a-.

CLAVIATURĂ s.f. Sistemul clapelor și al butoanelor de ton la orgă, la pian, la acordeon, la aparatele de radio, la mașina de scris etc. [Pron. -vi-a-, pl. -ri. / < germ. Klaviatur].

CLAVIATURĂ s. f. 1. sistemul clapelor la orgă, pian, clavecin, acordeon etc. 2. totalitatea clapelor sau a butoanelor de comandă la mașina de scris ori la calculat etc. 3. grup de robinete care deservesc conductele legate la o pompă, la un rezervor. (< germ. Klaviatur)

CLAVIATURĂ ~i f. 1) (la unele instrumente muzicale, aparate, mașini de scris etc.) Ansamblu de clape și de butoane. 2) Totalitate a butoanelor de comandă care pun în funcțiune un mecanism, o mașină etc. [G.-D. claviaturii; Sil. -vi-a-] /<germ. Klaviatur

claviatură f. șir de clape la un piano sau la o orgă.

*claviatúră f., pl. ĭ (germ. klaviatur, d. klavier, clavir). Șiru de clape la piano, (Francejiĭ zic clavier, ĭar rom. ar fi maĭ bine să se zică clape, șir de clape orĭ chear clavier).

claviatură (desp. -vi-a-) s. f., g.-d. art. claviaturii; pl. claviaturi

claviatură (-vi-a-) s. f., g.-d. art. claviaturii; pl. claviaturi

claviatură s. f. (sil. -vi-a-), g.-d. art. claviaturii; pl. claviaturi

claviatură, s. f. sg. (adol.) dantură.

CLAVIATURĂ s. 1. (MUZ.) (înv.) tastatură. (~ unui pian.) 2. (TEHN.) tastatură. (~ unor aparate electronice.)

CLAVIATURĂ s. (MUZ.) (înv.) tastatură. (~ unui pian.)