6 definiții pentru clamoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clamoáre sfs [At: I. IONESCU, M. 78 / E: lat clamor, -is, fr clameur] (Liv; rar) Strigăte prelungi de nemulțumire, de dezaprobare.

CLAMOÁRE s. f. (Livr.) Strigăt de protest, de nemulțumire, de ajutor. – Din lat. clamor, -is, fr. clameur.

CLAMOÁRE s. f. (Livr.) Strigăt de protest, de nemulțumire, de ajutor. – Din lat. clamor, -is, fr. clameur.

CLAMOÁRE s.f. (Rar) Strigăt, chemare disperată; urlet de protest. [Gen. -orii. / cf. lat. clamor, it. clamore, fr. clameur].

CLAMOÁRE s. f. strigăt, chemare desperată. (< lat. clamor, fr. clameur)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clamoáre (livr.) s. f., g.-d. art. clamórii

clamoáre s. f., g.-d. art. clamórii

Intrare: clamoare
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clamoare
  • clamoarea
plural
genitiv-dativ singular
  • clamori
  • clamorii
plural
vocativ singular
plural