16 definiții pentru cladă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLÁDĂ, clăzi, s. f. (Reg.) Grămadă, morman. – Din bg., sb. klada.

cládă sf [At: ALECSANDRI, P. III, 228 / Pl: clăzi / E: bg, srb клада] (Îvr) Grămadă.

CLÁDĂ, clăzi, s. f. (Reg.) Grămadă, morman. – Din bg., scr. klada.

CLÁDĂ, clade, s. f. (Mold.) Grămadă, morman. Am trecut împrejur; n-am găsit urmele rîsului. Locul lui de pîndă l-am aflat pe o cladă. SADOVEANU, V. F. 131. În depărtări s-afundă zarea cu năluciri de munți în cladă, Și vîntu-i bălsămat și dînsul ca o năframă cînd o scuturi. ANGHEL, Î. G. 23. O cladă, Lîngă poartă, de ieniceri zăcînd, Toți morți cu spada-n mînă. ALECSANDRI, P. III 353. – Variantă: cládără (POPA, V. 215) s. f.

CLÁDĂ ~e f. rar Grămadă de obiecte sau de materiale de același fel; morman. /<bulg., sb. klada

cladă f. (poetic) morman: de albe oseminte o cladă tristă, rece AL. [Abstras din clădi].

cládă f., pl. ăzĭ (bg. sîrb. klada. V. cladără). Al. Cladără.

cládără sf [At: (a. 1847) URICARUIL X, 400/27 / V: ~déră, ~díră / Pl: ~dére / E: clădăraie] (Înv; îe) A sta ~ A sta grămadă.

cládără f., pl. ărĭ (sîrb. kladara, mare edificiŭ de lemn, klada, buștean, d. vsl. klasti-kladon, a pune. V. clădesc). Mare număr, mare cantitate, cĭotcă, cĭucură: o cladără de fructe. Adv. Fructele staŭ cladără pe ramurĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cla (reg.) s. f., g.-d. art. clăzii; pl. clăzi

cládă s. f., g.-d. art. clăzii; pl. clăzi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLÁDĂ s. v. grămadă, maldăr, morman, movilă, purcoi.

cla s. v. GRĂMADĂ. MALDĂR. MORMAN. MOVILĂ. PURCOI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cládă (clắzi), s. f. – Grămadă, morman, stivă. Sl., cf. bg. klada „grămadă”, rus. kladĭ „încărcătură” (DAR). – Der. clădărie, s. f. (grămadă, claie; mănunchi, snop); cladără, s. f. (grămadă; mulțime). Cf. Clădi.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cládără (cláderă) s.f. (reg.) grămadă, morman, porcoi.

Intrare: cladă
cladă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F62)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cla
  • clada
plural
  • clăzi
  • clăzile
genitiv-dativ singular
  • clăzi
  • clăzii
plural
  • clăzi
  • clăzilor
vocativ singular
plural
cladă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cla
  • clada
plural
  • clade
  • cladele
genitiv-dativ singular
  • clade
  • cladei
plural
  • clade
  • cladelor
vocativ singular
plural
cladără substantiv feminin
substantiv feminin (F21)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cladără
  • cladăra
plural
  • cladere
  • claderele
genitiv-dativ singular
  • cladere
  • claderei
plural
  • cladere
  • claderelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cla, clăzisubstantiv feminin

  • 1. regional Grămadă, maldăr, morman, movilă, porcoi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am trecut împrejur; n-am găsit urmele rîsului. Locul lui de pîndă l-am aflat pe o cladă. SADOVEANU, V. F. 131. DLRLC
    • format_quote În depărtări s-afundă zarea cu năluciri de munți în cladă, Și vîntu-i bălsămat și dînsul ca o năframă cînd o scuturi. ANGHEL, Î. G. 23. DLRLC
    • format_quote O cladă, lîngă poartă, de ieniceri zăcînd, Toți morți cu spada-n mînă. ALECSANDRI, P. III 353. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.