9 definiții pentru cladă (pl. clăzi)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cládă sf [At: ALECSANDRI, P. III, 228 / Pl: clăzi / E: bg, srb клада] (Îvr) Grămadă.

CLÁDĂ, clăzi, s. f. (Reg.) Grămadă, morman. – Din bg., sb. klada.

CLÁDĂ, clăzi, s. f. (Reg.) Grămadă, morman. – Din bg., scr. klada.

CLÁDĂ, clade, s. f. (Mold.) Grămadă, morman. Am trecut împrejur; n-am găsit urmele rîsului. Locul lui de pîndă l-am aflat pe o cladă. SADOVEANU, V. F. 131. În depărtări s-afundă zarea cu năluciri de munți în cladă, Și vîntu-i bălsămat și dînsul ca o năframă cînd o scuturi. ANGHEL, Î. G. 23. O cladă, Lîngă poartă, de ieniceri zăcînd, Toți morți cu spada-n mînă. ALECSANDRI, P. III 353. – Variantă: cládră (POPA, V. 215) s. f.

cládă f., pl. ăzĭ (bg. sîrb. klada. V. cladără). Al. Cladără.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cládă s. f., g.-d. art. clăzii; pl. clăzi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLÁDĂ s. v. grămadă, maldăr, morman, movilă, purcoi.

cla s. v. GRĂMADĂ. MALDĂR. MORMAN. MOVILĂ. PURCOI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cládă (clắzi), s. f. – Grămadă, morman, stivă. Sl., cf. bg. klada „grămadă”, rus. kladĭ „încărcătură” (DAR). – Der. clădărie, s. f. (grămadă, claie; mănunchi, snop); cladără, s. f. (grămadă; mulțime). Cf. Clădi.

Intrare: cladă (pl. clăzi)
cladă (pl. clăzi) substantiv feminin
substantiv feminin (F62)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cla
  • clada
plural
  • clăzi
  • clăzile
genitiv-dativ singular
  • clăzi
  • clăzii
plural
  • clăzi
  • clăzilor
vocativ singular
plural