10 definiții pentru clac (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clac2 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: fr claque] Pălărie cu calota înaltă, cilindrică, care poate fi turtită și purtată sub braț.

CLAC2, clacuri, s. n. Pălărie cu calota înaltă, cilindrică, ce poate fi turtită și purtată sub braț. – Din fr. claque.

CLAC2, clacuri, s. n. Pălărie cu calota înaltă, cilindrică, ce poate fi turtită și purtată sub braț. – Din fr. claque.

CLAC s.n. (Rar) Pălărie cilindrică care se poate turti și purta sub braț. [Pl. -uri. / < fr. claque].

CLAC1 s. n. pălărie cilindrică ce se poate turti și purta sub braț. (< fr. claque)

CLAC ~uri n. înv. Pălărie bărbătească care se purta la marile ceremonii. /<fr. claque

clac n. pălărie bărbătească ce se poate turti și purta sub braț (= fr. claque).

*clac n., pl. urĭ (fr. claque). Pălărie înaltă (joben, cilindru) care se poate turti și purta supt braț la marile ceremoniĭ în unire cu fracu. (A fost inventat de pălărieru Francez Gibus ca să înlocuĭască bicornu, care s’a purtat pînă pe la 1870).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

clac (clácuri), s. n. – Pălărie cu calota înaltă. Fr. (chapeau à) claque.

Intrare: clac (s.n.)
clac1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clac
  • clacul
  • clacu‑
plural
  • clacuri
  • clacurile
genitiv-dativ singular
  • clac
  • clacului
plural
  • clacuri
  • clacurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clac (s.n.)

  • 1. Pălărie cu calota înaltă, cilindrică, ce poate fi turtită și purtată sub braț.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: