4 definiții pentru clătit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clătit2, ~ă [At: N. COSTIN, ap. DDRF / Pl: ~iți, ~e / E: clăti] 1 a (Înv) Clintit2. 2 a (Înv) Mișcat2. 3 a (Înv; îs) ~ de (sau la) minte Nebun. 4 a (Înv) Tulburat2. 5 a Limpezit2. 6 sf Plăcintă constând dintr-o foaie de aluat prăjită în grăsime, unsă cu dulceață, brânză etc. și rulată.

CLĂTÍT2, -Ă, clătiți, -te, adj., s. f. I. Adj. (Despre rufe, vase etc.) Care a fost spălat ușor sau limpezit cu apă. II. S. f. Foaie de aluat subțire prăjită în grăsime, unsă cu dulceață, marmeladă, brânză sau legume și apoi rulată. – V. clăti.

CLĂTÍT2, -Ă, clătiți, -te, adj., s. f. I. Adj. (Despre rufe, vase etc.) Care a fost spălat ușor sau limpezit cu apă. II. S. f. Un fel de plăcintă subțire prăjită în grăsime, unsă cu dulceață, marmeladă, brânză sau legume și apoi rulată. – V. clăti.

CLĂTÍT2, -Ă, clătiți, -te, adj. (Învechit și arhaizant) Tulburat, atins sufletește. [Mihai], clătit prin pierderea artileriei sale... se duse în grabă la centru. BĂLCESCU, O. II 332.

Intrare: clătit (adj.)
clătit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clătit
  • clătitul
  • clătitu‑
  • clăti
  • clătita
plural
  • clătiți
  • clătiții
  • clătite
  • clătitele
genitiv-dativ singular
  • clătit
  • clătitului
  • clătite
  • clătitei
plural
  • clătiți
  • clătiților
  • clătite
  • clătitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clătit (adj.)

  • 1. (Despre rufe, vase etc.) Care a fost spălat ușor sau limpezit cu apă.
    surse: DEX '09
  • 2. învechit arhaizant Atins sufletește.
    surse: DLRLC sinonime: tulburat un exemplu
    exemple
    • [Mihai], clătit prin pierderea artileriei sale... se duse în grabă la centru. BĂLCESCU, O. II 332.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi clăti
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX