9 definiții pentru clătinare cletinare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLĂTINÁRE, clătinări, s. f. Acțiunea de a (se) clătina; clătinat. – V. clătina.

CLĂTINÁRE, clătinări, s. f. Acțiunea de a (se) clătina; clătinat. – V. clătina.

clătinare sf [At: PSALT. 84/33 / V: (înv) clet~ / Pl: ~nări / E: clătina] 1 Mișcare. Mișcare lină într-o parte și într-alta. 3 (Șfg) Șovăire. 4 Împleticire (de slăbiciune, beție etc.). 5 Scuturare puternică. 6 Situație nesigură (sau critică).

CLĂTINÁRE, clătinări, s. f. Acțiunea de a (se) clătina. Ochii albaștri îi rîdeau sub clătinarea leneșă a genelor. CAMILAR, TEM. 73. Fetița lui Vartolomeu Diaconii pășea cu ochii încruntați la clătinările ceștilor, cu limba scoasă printre dinți de încordare. C. PETRESCU, A, 285.

clătinare f. fapta de a clătina și rezultatul ei.

cletinare sf vz clătinare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clătináre s. f., g.-d. art. clătinắrii; pl. clătinắri

clătináre s. f., g.-d. art. clătinării; pl. clătinări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLĂTINÁRE s. 1. v. balansare. 2. v. bălăbănire. 3. v. cutremurătură. 4. v. hurducătură. 5. v. clintire. 6. mișcare. (~ frunzelor.)

CLĂTINARE s. 1. balans, balansare, legănare, oscilare, oscilație, pendulare. (~ limbii unei pendule.) 2. bălăbănire, legănare. (~ picioarelor.) 3. clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simțit o ~ puternică.) 4. clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei căruțe, pe un drum cu hîrtoape.) 5. clintire, deplasare, mișcare, mutare, urnire, (înv. și reg.) clătire. (~ unui bolovan de la locul lui.) 6. mișcare. (~ frunzelor.)

Intrare: clătinare
clătinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clătinare
  • clătinarea
plural
  • clătinări
  • clătinările
genitiv-dativ singular
  • clătinări
  • clătinării
plural
  • clătinări
  • clătinărilor
vocativ singular
plural
cletinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cletinare
  • cletinarea
plural
  • cletinări
  • cletinările
genitiv-dativ singular
  • cletinări
  • cletinării
plural
  • cletinări
  • cletinărilor
vocativ singular
plural

clătinare cletinare

  • 1. Acțiunea de a (se) clătina.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: clătinat (s.n.) 2 exemple
    exemple
    • Ochii albaștri îi rîdeau sub clătinarea leneșă a genelor. CAMILAR, TEM. 73.
      surse: DLRLC
    • Fetița lui Vartolomeu Diaconii pășea cu ochii încruntați la clătinările ceștilor, cu limba scoasă printre dinți de încordare. C. PETRESCU, A, 285.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi clătina
    surse: DEX '09 DEX '98