9 definiții pentru clănțăneală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clănțăneálă sf [At: DA / V: ~țen~ / Pl: ~eli / E: clănțăni + -eală] 1-8 Clănțănire (1-8).

CLĂNȚĂNEÁLĂ, clănțăneli, s. f. Clănțănit. – Clănțăni + suf. -eală.

CLĂNȚĂNEÁLĂ, clănțăneli, s. f. Clănțănit. – Clănțăni + suf. -eală.

CLĂNȚĂNEÁLĂ, clănțăneli, s. f. Clănțănit, clănțănire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clănțăneálă s. f., g.-d. art. clănțănélii; pl. clănțănéli

clănțăneálă s. f., g.-d. art. clănțănélii; pl. clănțănéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLĂNȚĂNEÁLĂ s. clănțănire, clănțănit, clănțănitură, dârdâială, dârdâit. (~ dinților.)

CLĂNȚĂNEÁLĂ s. v. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie.

CLĂNȚĂNEA s. clănțănire, clănțănit, clănțănitură, dîrdîială, dîrdîit. (~ dinților.)

clănțănea s. v. FLECĂREALĂ. FLECĂRIE. FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIMBUȚIE. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGIRE. PĂLĂVRĂGIT. SPOROVĂIALĂ. SPOROVĂIRE. SPOROVĂIT. TĂIFĂSUIALĂ. TĂIFĂSUIRE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VORBĂRAIE. VORBĂRIE.

Intrare: clănțăneală
clănțăneală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clănțănea
  • clănțăneala
plural
  • clănțăneli
  • clănțănelile
genitiv-dativ singular
  • clănțăneli
  • clănțănelii
plural
  • clănțăneli
  • clănțănelilor
vocativ singular
plural

clănțăneală

etimologie:

  • Clănțăni + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98