5 definiții pentru clănțăi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clănțăí vi [At: DOSOFTEI, V. S. II, 61 / V: clân~ / Pzi: clắnțăi / E: clanț + -ăi] A clănțăni.

CLĂNȚĂÍ, clănțăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A clănțăni. [Prez. ind. și: clắnțăi] – Clanț + suf. -ăi.

CLĂNȚĂÍ, clănțăiesc, vb. IV. Intranz. A clănțăni. [Prez. ind. și: clắnțăi] – Clanț + suf. -ăi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clănțăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clănțăiésc, imperf. 3 sg. clănțăiá; conj. prez. 3 să clănțăiáscă

clănțăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clănțăiésc, imperf. 3 sg. clănțăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. clănțăiáscă

Intrare: clănțăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clănțăi
  • clănțăire
  • clănțăit
  • clănțăitu‑
  • clănțăind
  • clănțăindu‑
singular plural
  • clănțăiește
  • clănțăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clănțăiesc
(să)
  • clănțăiesc
  • clănțăiam
  • clănțăii
  • clănțăisem
a II-a (tu)
  • clănțăiești
(să)
  • clănțăiești
  • clănțăiai
  • clănțăiși
  • clănțăiseși
a III-a (el, ea)
  • clănțăiește
(să)
  • clănțăiască
  • clănțăia
  • clănțăi
  • clănțăise
plural I (noi)
  • clănțăim
(să)
  • clănțăim
  • clănțăiam
  • clănțăirăm
  • clănțăiserăm
  • clănțăisem
a II-a (voi)
  • clănțăiți
(să)
  • clănțăiți
  • clănțăiați
  • clănțăirăți
  • clănțăiserăți
  • clănțăiseți
a III-a (ei, ele)
  • clănțăiesc
(să)
  • clănțăiască
  • clănțăiau
  • clănțăi
  • clănțăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clănțăi
  • clănțăire
  • clănțăit
  • clănțăitu‑
  • clănțăind
  • clănțăindu‑
singular plural
  • clănțăie
  • clănțăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clănțăi
(să)
  • clănțăi
  • clănțăiam
  • clănțăii
  • clănțăisem
a II-a (tu)
  • clănțăi
(să)
  • clănțăi
  • clănțăiai
  • clănțăiși
  • clănțăiseși
a III-a (el, ea)
  • clănțăie
(să)
  • clănțăie
  • clănțăia
  • clănțăi
  • clănțăise
plural I (noi)
  • clănțăim
(să)
  • clănțăim
  • clănțăiam
  • clănțăirăm
  • clănțăiserăm
  • clănțăisem
a II-a (voi)
  • clănțăiți
(să)
  • clănțăiți
  • clănțăiați
  • clănțăirăți
  • clănțăiserăți
  • clănțăiseți
a III-a (ei, ele)
  • clănțăie
(să)
  • clănțăie
  • clănțăiau
  • clănțăi
  • clănțăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clănțăi

etimologie:

  • Clanț + sufix -ăi.
    surse: DEX '09 DEX '98