7 definiții pentru clăcăși


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clăcășí vi [At: I. IONESCU, M. 668 / Pzi: ~șésc / E: clăcaș] A face clacă (1) Si: a clăcui.

CLĂCĂȘÍ, clăcășesc, vb. IV. Intranz. A presta clacă (1); a clăcui. – Din clăcaș.

CLĂCĂȘÍ, clăcășesc, vb. IV. Intranz. A presta clacă (1); a clăcui. – Din clăcaș.

CLĂCĂȘÍ, clăcășesc, vb. IV. Intranz. (învechit) A face clacă (1), a fi clăcaș (1); a clăcui. Pămîntul... se cuvine a se da clăcașilor care au clăcășit pre moșia statului. IONESCU, M. 668


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clăcășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăcășésc, imperf. 3 sg. clăcășeá; conj. prez. 3 să clăcășeáscă

clăcășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăcășésc, imperf. 3 sg. clăcășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. clăcășeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLĂCĂȘÍ vb. (IST.) (înv.) a clăcui. (Presta clacă, adică ~.)

CLĂCĂȘI vb. (IST.) (înv.) a clăcui. (Presta clacă, adică ~.)

Intrare: clăcăși
verb (V402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clăcăși
  • clăcășire
  • clăcășit
  • clăcășitu‑
  • clăcășind
  • clăcășindu‑
singular plural
  • clăcășește
  • clăcășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clăcășesc
(să)
  • clăcășesc
  • clăcășeam
  • clăcășii
  • clăcășisem
a II-a (tu)
  • clăcășești
(să)
  • clăcășești
  • clăcășeai
  • clăcășiși
  • clăcășiseși
a III-a (el, ea)
  • clăcășește
(să)
  • clăcășească
  • clăcășea
  • clăcăși
  • clăcășise
plural I (noi)
  • clăcășim
(să)
  • clăcășim
  • clăcășeam
  • clăcășirăm
  • clăcășiserăm
  • clăcășisem
a II-a (voi)
  • clăcășiți
(să)
  • clăcășiți
  • clăcășeați
  • clăcășirăți
  • clăcășiserăți
  • clăcășiseți
a III-a (ei, ele)
  • clăcășesc
(să)
  • clăcășească
  • clăcășeau
  • clăcăși
  • clăcășiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)