10 definiții pentru clăncăit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLĂNCĂIT s. n. (Pop.) Faptul de a clăncăi; zgomot produs de lovirea a două obiecte; clancăt. – V. clăncăi.

clăncăit sn [At: BĂLCESCU, M. V. 369/5 / V: ~ngăit / Pl: ~uri / E: clăncăi] Clăncăire.

CLĂNCĂIT s. n. Faptul de a clăncăi; zgomot produs de lovirea a două obiecte; clancăt. – V. clăncăi.

CLĂNCĂIT s. n. Acțiunea de a clăncăi și zgomotul produs de obiectele care clăncăiesc; clancăt. Clăncăitul paloșelor, strigările luptătorilor, fumul prafului... răspîndeau... spaima morții. BĂLCESCU, O. II 244.

CLĂNCĂIT ~uri n. Sunet caracteristic produs prin lovirea limbii de cerul gurii. /v. a clăncăi

clăncăit (clăngăit) n. sunet de clopoței și sgomotul armelor ce se întreciocnesc: clăngăitul paloșelor BĂLC.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: clăncăit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clăncăit
  • clăncăitul
  • clăncăitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • clăncăit
  • clăncăitului
plural
vocativ singular
plural
clăngăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clăncăitsubstantiv neutru

  • 1. popular Faptul de a clăncăi; zgomot produs de lovirea a două obiecte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: clancăt
    • format_quote Clăncăitul paloșelor, strigările luptătorilor, fumul prafului... răspîndeau... spaima morții. BĂLCESCU, O. II 244. DLRLC
etimologie:
  • vezi clăncăi DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.