9 definiții pentru ciurdar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciurdar sm [At: ANON. CAR. / V: cior~ / Pl: ~i / E: ciurdă + ar] (Reg) Văcar.

CIURDÁR, ciurdari, s. m. (Reg.) Văcar. – Ciurdă + suf. -ar.

CIURDÁR, ciurdari, s. m. (Reg.) Văcar. – Ciurdă + suf. -ar.

CIURDÁR, ciurdari, s. m. (Transilv., Mold.) Păstor al unei turme de vite; văcar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciurdár (reg.) s. m., pl. ciurdári

ciurdár s. m., pl. ciurdári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciurdár, ciurdari, s.m. – (reg.) Persoana care păzește o turmă de animale; văcar, boar, păstor: „Dacă primarul s-o răstit așa de tare cătă el, s-o dus bietul ciurdar acasă” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 285). ♦ (onom.) Ciurdar, Ciurdărean, Ciurdăreanu, nume de familie cu frecvență redusă în Maramureș. – Din ciurdă + suf. -ar (DEX, MDA).

ciurdár, -i, s.m. – Persoana care păzește o turmă de animale; văcar, boar, păstor. – Din ciurdă „turmă” + -ar.

Intrare: ciurdar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciurdar
  • ciurdarul
  • ciurdaru‑
plural
  • ciurdari
  • ciurdarii
genitiv-dativ singular
  • ciurdar
  • ciurdarului
plural
  • ciurdari
  • ciurdarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)