8 definiții pentru ciupit (s.n.)

ciupít1 sn [At: BARONZI, L. 105 / Pl: ~uri și ~e / E: ciupi] 1-14 Ciupire (1-14). 15 (Îvp; îe) -ele (sau -urile) calului Năravurile calului.

CIUPÍT1 s. n. Acțiunea de a ciupi.V. ciupi.

CIUPÍT1 s. n. Acțiunea de a ciupi.V. ciupi.

CIUPÍT1 s. n. Acțunea de a ciupi.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CIUPÍT s. ciupire, pișcare, pișcat. (~ cuiva.)

Intrare: ciupit (s.n.)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciupit ciupitul
plural
genitiv-dativ singular ciupit ciupitului
plural
vocativ singular
plural

ciupit (s.n.)

etimologie:

  • vezi ciupi
    surse: DEX '09 DEX '98