7 definiții pentru ciupit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIUPÍT1 s. n. Acțiunea de a ciupi.V. ciupi.

CIUPÍT1 s. n. Acțiunea de a ciupi.V. ciupi.

ciupit1 sn [At: BARONZI, L. 105 / Pl: ~uri și ~e / E: ciupi] 1-14 Ciupire (1-14). 15 (Îvp; îe) ~ele (sau ~urile) calului Năravurile calului.

CIUPÍT1 s. n. Acțunea de a ciupi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIUPIT s. ciupire, pișcare, pișcat. (~ cuiva.)

Intrare: ciupit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciupit
  • ciupitul
  • ciupitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ciupit
  • ciupitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciupit (s.n.)

etimologie:

  • vezi ciupi
    surse: DEX '09 DEX '98