3 definiții pentru ciudit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIUDÍT, -Ă, ciudiți, -te, adj. (Înv.) Neliniștit, frământat (sufletește). – V. ciudi.

CIUDÍT, -Ă, ciudiți, -te, adj. (Înv.) Neliniștit, frământat (sufletește). – V. ciudi.

ciudít, ~ă a [At: CARAGIALE, T. I, 65 / Pl: ~iți, ~e / E: ciudi] (Înv) 1 Neliniștit. 2 Curios.

CIUDÍT, -Ă, ciudiți, -te, adj. (Rar) Care se ciudește; neliniștit, curios. Dragomir (ciudit din ce în ce): Ce? CARAGIALE, O. I 271.

Intrare: ciudit
ciudit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciudit
  • ciuditul
  • ciuditu‑
  • ciudi
  • ciudita
plural
  • ciudiți
  • ciudiții
  • ciudite
  • ciuditele
genitiv-dativ singular
  • ciudit
  • ciuditului
  • ciudite
  • ciuditei
plural
  • ciudiți
  • ciudiților
  • ciudite
  • ciuditelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciudit

etimologie:

  • vezi ciudi
    surse: DEX '98 DEX '09