19 definiții pentru ciubotărie ciobotărie

ciubotăríe1 sf [At: DA / V: (reg) ciob~ / Pl: ~íi / E: ciubotar + -ie] (Reg) Cizmărie1.

ciubotăríe2 sf [At: DA / V: (reg) ciob~ / Pl: ~íi / E: ciubotă + -ărie] (Reg) Cizmărie2.

CIOBOTĂRÍE1 s. f. v. ciubotărie1.

CIOBOTĂRÍE2 s. f. v. ciubotărie2.

CIUBOTĂRÍE2, ciubotării, s. f. (Reg.) Atelierul ciubotarului; cizmărie2. [Var.: ciobotăríe s. f.] – Ciubotă + suf. -ărie.

CIUBOTĂRÍE1 s. f. (Reg.) Meseria ciubotarului; cizmărie1. [Var.: ciobotăríe s. f.] – Ciubotar + suf. -ie.

CIOBOTĂRÍE1 s. f. v. ciubotărie1.

CIOBOTĂRÍE2 s. f. v. ciubotărie2.

CIUBOTĂRÍE2, ciubotării, s. f. (Reg.) Atelierul ciubotarului; cizmărie2. [Var.: ciobotăríe s. f.] – Ciubotă + suf. -ărie.

CIUBOTĂRÍE1 s. f. (Reg.) Meseria ciubotarului; cizmărie1. [Var.: ciobotăríe s. f.] – Ciubotar + suf. -ie.

CIOBOTĂRÍE s. f. v. ciubotărie.

CIUBOTĂRÍE, (2) ciubotarii, s. f. 1. Meseria ciubotarului. Aș face ciubote dacă aș ști ciubotăria. ALECSANDRI, T. 1249. 2. Atelierul ciubotarului. (Atestat în forma ciobotărie) Se oprise în fața unei ciobotării, privind lung firma. CAMILAR, N. II 319. – Variantă: ciobotăríe s. f.

ciubotăríe (reg.) s. f., art. ciubotăría, g.-d. art. ciubotăríei; (ateliere) pl. ciubotăríi, art. ciubotăríile

ciubotăríe (meserie, atelier) s. f., art. ciubotăría, g.-d. art. ciubotăríei; (ateliere) pl. ciubotăríi, art. ciubotăríile

CIUBOTĂRÍE s. v. cizmărie, pantofărie.

CIUBOTĂRÍE ~i f. pop. 1) la sing. Meseria de ciubotar; cizmărie. 2) Atelier unde se repară (sau se confecționează) încălțăminte; cizmărie. 3) la sing. rar Reparație (sau confecționare) a încălțămintei. [Art. ciubotăria; G.-D. ciubotăriei; Sil. ri-e] /ciubotar + suf. ~ie

cĭobotăríe f. (d. cĭobotă). Mold. Cizmărie, meseria saŭ prăvălia cĭobotaruluĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ciubotăríe s. v. CIZMĂRIE. PANTOFĂRIE.

Intrare: ciubotărie
ciubotărie substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciubotărie ciubotăria
plural ciubotării ciubotăriile
genitiv-dativ singular ciubotării ciubotăriei
plural ciubotării ciubotăriilor
vocativ singular
plural
ciobotărie substantiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciobotărie ciobotăria
plural ciobotării ciobotăriile
genitiv-dativ singular ciobotării ciobotăriei
plural ciobotării ciobotăriilor
vocativ singular
plural

ciubotărie ciobotărie

etimologie:

  • (1.) (provine) din ciubotar + sufix -ie.
    surse: NODEX
  • (2.) (provine) din ciubotă + sufix -ărie.
  • (3.) ciubotar + sufix -ie.
    surse: NODEX