8 definiții pentru citodiagnostic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

citodiagnóstic sn [At: DEX2 / P: ~di-a~ / Pl: ~ice / E: fr cytodignostique] (Med) Diagnosticare bazată pe examinarea microscopică a celulelor extrase din organism Si: citoscopie.

CITODIAGNÓSTIC, citodiagnostice, s. n. (Med.) Diagnosticare bazată pe examinarea microscopică a celulelor extrase din organisme; citoscopie. [Pr.: -di-a-] – Din fr. cytodiagnostique.

CITODIAGNÓSTIC s. n. (Med.) Diagnosticare bazată pe examinarea microscopică a celulelor extrase din organisme, citoscopie. [Pr.: -di-a-] – Din fr. cytodiagnostique.

CITODIAGNÓSTIC s.n. Metodă de diagnosticare bazată pe studiul microscopic al celulelor prelevate din organism (prin puncții, raclări etc.); citoscopie. [Pron. -di-ag-. / < fr. cytodiagnostic].

CITODIAGNÓSTIC s. n. diagnostic bazat pe examenul microscopic al țesuturilor prelevate din organism; citoscopie. (< fr. cytodiagnostic)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!citodiagnóstic (-di-ag-nos-/-a-gnos-) s. n., pl. citodiagnóstice

citodiagnóstic s. n. (sil. -di-; mf. -gnos-), pl. citodiagnóstice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CITODIAGNÓSTIC s. v. citoscopie.

Intrare: citodiagnostic
citodiagnostic substantiv neutru
  • silabație: -di-; mf. -gnos-
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • citodiagnostic
  • citodiagnosticul
  • citodiagnosticu‑
plural
  • citodiagnostice
  • citodiagnosticele
genitiv-dativ singular
  • citodiagnostic
  • citodiagnosticului
plural
  • citodiagnostice
  • citodiagnosticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)