7 definiții pentru cistercian (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CISTERCIÁN1, -Ă, cistercieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr care aparține unei congregații benedictine fundate în Franța. 2. Adj. Care aparține cistercienilor (1), privitor la cistercieni. [Pr.: -ci-an] – Din fr. cistercien.[1]

  1. 1. În original, acc. greșit: CISTERCÍAN. LauraGellner

cistercian, ~ă [At: DEX2 / P: ~ci-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr cistercien] 1-2 smf, a (Călugăr) care aparține unei congregații benedictine (fundate în Franța). 3 a Referitor la cistercieni (1). 4 (Rar; îs) Arhitectură ~ă Arhitectură cu aspect simplu și sever.

CISTERCIÁN, -Ă, cistercieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr care aparține unei congregații benedictine fundate în Franța. 2. Adj. Care aparține cistercienilor (1), privitor la cistercieni. [Pr.: -ci-an] – Din fr. cistercien.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cistercian (-ci-an) adj. m., s. m., pl. cistercieni (-ci-eni); adj. f., s. f. cisterciană, pl. cisterciene

cistercián s. m., adj. m. (sil. -ci-an), pl. cisterciéni (sil. -ci-eni); f. sg. cisterciánă, g.-d. art. cisterciénei, pl. cisterciéne

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

cistercián, -ă, cistercieni, -e s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru al unei congregații benedictine fundate în 1098 în Franța de sf. Robert la Cîteaux lângă Dijon, al cărei centru a devenit în sec. 12 abația Clairvaux; au fost desființati în 1790, în timpul revoluției franceze. ◊ Cistercieni reformați v. trapiști. 2. Adj. Care aparține cistercienilor, privitor la cistercieni. – Din fr. cistercien.

CISTERCIÉNI (< fr.) s. m. pl. Membri ai unei congregații benedictine fundate în 1098 de Sf. Robert, la Cîteaux (lîngă Dijon). Au reintrodus viața simplă inițială a Ordinului Benedictin. În prima jumătate a sec. 12, centrul lor a devenit abația Clairvaux, fundată de Sf. Bernard. Congregația fost dizolvată în Timpul Revoluției Franceze. În România au fundat mănăstirea Igriș (1179) în Banat, iar în 1202 mănăstirea Cîrța (jud. Sibiu). V. trapist (1).

Intrare: cistercian (s.m.)
cistercian2 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: -ci-an info
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cistercian
  • cistercianul
  • cistercianu‑
plural
  • cistercieni
  • cistercienii
genitiv-dativ singular
  • cistercian
  • cistercianului
plural
  • cistercieni
  • cistercienilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cistercian, cistercienisubstantiv masculin
cistercia, cistercienesubstantiv feminin

  • 1. Călugăr care aparține unei congregații benedictine fundate în Franța. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.