circumstanțial, ~ă [At: (a. 1937) ALAS 18 VII, 11/3 / P: ~ți-al / Pl: ~i, ~e / E: ns cf fr circonstanciel] 1 a Care depinde de împrejurări. 2-3 sn, a (Grm; șîs complement ~) (Complement) care arată în ce împrejurări se petrece o acțiune. 4-5 sf, a (Grm; șîs propoziție ~) (Propoziție secundară) care îndeplinește în frază rolul de complement circumstanțial (3). 6 av De ocazie.

CIRCUMSTANȚIAL, -Ă, circumstanțiale, adj. n. și f. (în expr.) Complement circumstanțial = partea secundară de propoziție care, determinînd un verb, arată în ce împrejurări de timp, de loc, de mod etc. se petrece acțiunea; determinînd un adjectiv sau un adverb, arată cum se prezintă o însușire. Propoziție circumstanțială = propoziția secundară care arată o împrejurare a. acțiunii exprimate de propoziția regentă, avînd în frază rolul pe care îl are complementul circumstanțial în propoziție. – Pronunțat: -ți-al.

CIRCUMSTANȚIAL, -Ă adj. Care depinde de o circumstanță, de o împrejurare. ◊ Complement circumstanțial (și n.) = complement care indică împrejurările în care se petrece acțiunea verbului; propoziție circumstanțială (și s.f.) = propoziție subordonată care indică împrejurarea în care se desfășoară acțiunea exprimată de propoziția regentă. [Pron. -ți-al. / cf. fr. circonstanciel].

CIRCUMSTANȚIAL, -Ă adj. care depinde de o circumstanță. ♦ complement ~ (și s. n.) = complement care arată împrejurarea în care se desfășoară acțiunea verbului; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție subordonată cu funcție de complement circumstanțial al unui verb din regentă. (< fr. circonstanciel)

CIRCUMSTANȚIAL ~ă (~i, ~e) și substantival lingv. Care exprimă anumite circumstanțe. Complement ~. Propoziție ~ă. [Sil. -ți-al] /<fr. circonstantiel

circumstanțial² (funcție sintactică) (desp. -ți-al) s. n., pl. circumstanțiale