circumstanțial, ~ă [At: (a. 1937) ALAS 18 VII, 11/3 / P: ~ți-al / Pl: ~i, ~e / E: ns cf fr circonstanciel] 1 a Care depinde de împrejurări. 2-3 sn, a (Grm; șîs complement ~) (Complement) care arată în ce împrejurări se petrece o acțiune. 4-5 sf, a (Grm; șîs propoziție ~) (Propoziție secundară) care îndeplinește în frază rolul de complement circumstanțial (3). 6 av De ocazie.