8 definiții pentru circumpolar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

circumpolár, ~ă a, av [At: CULIANU, C. 16 / Pl: ~i, ~e / E: ns cf fr circumpolaire] 1-4 (Ggf) (Care se află) în jurul sau în vecinătatea polilor.

CIRCUMPOLÁR, -Ă, circumpolari, -e, adj. Care se află în jurul sau în vecinătatea polilor. – Din fr. circumpolaire.

CIRCUMPOLÁR, -Ă, circumpolari, -e, adj. Care se află în jurul sau în vecinătatea polilor. – Din fr. circumpolaire.

CIRCUMPOLÁR, -Ă adj. Situat în jurul, în vecinătatea polilor; peripolar. [< fr. circumpolaire, cf. lat. circum – împrejur, polus – pol].

CIRCUMPOLÁR, -Ă adj. 1. în jurul, în vecinătatea polilor. 2. (despre aștri) apropiat de Steaua Polară. (< fr. circumpolaire)

CIRCUMPOLÁR ~ă (~i, ~e) Care se petrece în jurul polilor. /<fr. circumpolaire

*circumpolár, -ă adj. (circum- și polar). Din prejuru polilor: regiune, călătorie circumpolară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

circumpolár adj. m., pl. circumpolári; f. circumpoláră, pl. circumpoláre

circumpolár adj. → polar

Intrare: circumpolar
circumpolar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circumpolar
  • circumpolarul
  • circumpolaru‑
  • circumpola
  • circumpolara
plural
  • circumpolari
  • circumpolarii
  • circumpolare
  • circumpolarele
genitiv-dativ singular
  • circumpolar
  • circumpolarului
  • circumpolare
  • circumpolarei
plural
  • circumpolari
  • circumpolarilor
  • circumpolare
  • circumpolarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)