7 definiții pentru ciperacee


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIPERACÉE, ciperacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee cu rizom, cu tulpină în trei muchii, cu flori mici și fructe achene; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. cypéracée.

CIPERACÉE, ciperacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee cu rizom, cu tulpină în trei muchii, cu flori mici și fructe achene; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. cypéracées.

CIPERACÉE s.f.pl. Familie de plante erbacee monocotiledonate, având tulpina în trei muchii și teaca frunzelor nedespicată; rogozuri; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. cypéracées].

CIPERACÉE s. f. pl. familie de plante erbacee monocotiledonate, pe terenuri mlăștinoase: rogoz, pipirig, papură. (< fr. cypéracées)

CIPERACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante erbacee cu tulpina în trei muchii, frunze pețiolate, cu flori mici și fructe achene (reprezentanți: căprișorul, pipirigul, rogozul etc.). 2) Plantă din această familie. [Sil. -ce-e] /<fr. cypéracées


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciperacée s. f., art. ciperacéea, g.-d. art. ciperacéei; pl. ciperacée

ciperacée s. f., pl. ciperacée

Intrare: ciperacee
ciperacee substantiv feminin
substantiv feminin (F142)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciperacee
  • ciperaceea
plural
  • ciperacee
  • ciperaceele
genitiv-dativ singular
  • ciperacee
  • ciperaceei
plural
  • ciperacee
  • ciperaceelor
vocativ singular
plural