O definiție pentru cioșmălire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CIOȘMĂLI vb. IV v. cioșmoli.
Intrare: cioșmălire
cioșmălire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
cioșmoli, cioșmolescverb
- 1. (Despre oameni) A se frământa, a se zvârcoli (în așternut). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Eu nu mă cioșmolesc atîta; că la drum e bine să pornești cît de demineață, iar sara să poposești devreme. CREANGĂ, P. 114. DLRLC
- Așa-i viața cîmpenească, zise moș Luca, cioșmălindu-se și învîrtindu-se ca pe jăratic, de răul țînțărimii. CREANGĂ, A. 125. DLRLC
-
- Dar bine, măi... ce naiba ai? Ce te tot cioșmolești? Vorbești ori ba? CONTEMPORANUL, III 821. DLRLC
-
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09