11 definiții pentru cioplitor (persoană)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIOPLITÓR, -OÁRE, cioplitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care cioplește, care se ocupă cu cioplitul. 2. S. n. Rindea cu talpa curbă; p. ext. cuțitoaie. 3. S. n. Unealtă cu care potcovarul curăță copita calului. – Ciopli + suf. -tor.

cioplitor, ~oare [At: BIBLIA (1688), 275 / Pl: ~i, ~oare / E: ciopli + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care cioplește (5). 3 sm (Înv) Sculptor. 4 sm (Iuz) Lucrător la ocnă, care netezea pereții de sare. 5 sn Rindea cu talpă curbă Si: (reg) ciopleică (1). 6 sn (Pex) Cuțitoaie. 7 sn (Reg) Unealtă cu care potcovarul curăță copita calului. 8 sn Lemn pe care se cioplesc alte lemne Si: ciopleică (2).

CIOPLITÓR, -OÁRE, cioplitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care cioplește, care se ocupă cu cioplitul. 2. S. n. Rindea cu talpa curbă; p. ext. cuțitoaie. 3. S. n. Unealtă cu care potcovarul curăță copita calului. – Ciopli + suf. -tor.

CIOPLITÓR2, -OÁRE, cioplitori, -oare, s. m. și f. Persoană care cioplește.

CIOPLITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Muncitor specializat în lucrări de cioplire (în piatră, în lemn etc.). /a ciopli + suf. ~tor

cioplitor m. 1. cel ce cioplește lemnul sau piatra; 2. lucrător la ocne, care netezește pereții de sare; 3. sculptor ordinar; 4. un fel de rândea.

cĭoplitór m. Lucrător care cĭoplește, maĭ ales peatră. Sculptor prost. S. n., pl. oare. Rîndea cu tăișu curb cu care se ĭaŭ primele așchiĭ ale uneĭ scîndurĭ în ainte de a o fățui.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cioplitor1 (persoană) (cio-pli-) s. m., pl. cioplitori

cioplitór (persoană) s. m. (sil. -pli-), pl. cioplitóri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIOPLITÓR s. v. dulgher, lemnar, pietrar, sculptor, tâmplar.

cioplitor s. v. DULGHER. LEMNAR. PIETRAR. SCULPTOR. TÎMPLAR.

Intrare: cioplitor (persoană)
  • silabație: cio-pli-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cioplitor
  • cioplitorul
  • cioplitoru‑
plural
  • cioplitori
  • cioplitorii
genitiv-dativ singular
  • cioplitor
  • cioplitorului
plural
  • cioplitori
  • cioplitorilor
vocativ singular
  • cioplitorule
plural
  • cioplitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cioplitor, cioplitorisubstantiv masculin
cioplitoare, cioplitoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care cioplește, care se ocupă cu cioplitul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Ciopli + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.