11 definiții pentru cioplitor (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cioplitor, ~oare [At: BIBLIA (1688), 275 / Pl: ~i, ~oare / E: ciopli + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care cioplește (5). 3 sm (Înv) Sculptor. 4 sm (Iuz) Lucrător la ocnă, care netezea pereții de sare. 5 sn Rindea cu talpă curbă Si: (reg) ciopleică (1). 6 sn (Pex) Cuțitoaie. 7 sn (Reg) Unealtă cu care potcovarul curăță copita calului. 8 sn Lemn pe care se cioplesc alte lemne Si: ciopleică (2).

CIOPLITÓR, -OÁRE, cioplitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care cioplește, care se ocupă cu cioplitul. 2. S. n. Rindea cu talpa curbă; p. ext. cuțitoaie. 3. S. n. Unealtă cu care potcovarul curăță copita calului. – Ciopli + suf. -tor.

CIOPLITÓR, -OÁRE, cioplitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care cioplește, care se ocupă cu cioplitul. 2. S. n. Rindea cu talpa curbă; p. ext. cuțitoaie. 3. S. n. Unealtă cu care potcovarul curăță copita calului. – Ciopli + suf. -tor.

CIOPLITÓR2, -OÁRE, cioplitori, -oare, s. m. și f. Persoană care cioplește.

CIOPLITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Muncitor specializat în lucrări de cioplire (în piatră, în lemn etc.). /a ciopli + suf. ~tor

cioplitor m. 1. cel ce cioplește lemnul sau piatra; 2. lucrător la ocne, care netezește pereții de sare; 3. sculptor ordinar; 4. un fel de rândea.

cĭoplitór m. Lucrător care cĭoplește, maĭ ales peatră. Sculptor prost. S. n., pl. oare. Rîndea cu tăișu curb cu care se ĭaŭ primele așchiĭ ale uneĭ scîndurĭ în ainte de a o fățui.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cioplitór1 (persoană) (cio-pli-) s. m., pl. cioplitóri

cioplitór (persoană) s. m. (sil. -pli-), pl. cioplitóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIOPLITÓR s. v. dulgher, lemnar, pietrar, sculptor, tâmplar.

cioplitor s. v. DULGHER. LEMNAR. PIETRAR. SCULPTOR. TÎMPLAR.

Intrare: cioplitor (persoană)
  • silabație: cio-pli-tor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cioplitor
  • cioplitorul
  • cioplitoru‑
plural
  • cioplitori
  • cioplitorii
genitiv-dativ singular
  • cioplitor
  • cioplitorului
plural
  • cioplitori
  • cioplitorilor
vocativ singular
  • cioplitorule
plural
  • cioplitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cioplitor, -oare (persoană) cioplitoare cioplitor

  • 1. Persoană care cioplește, care se ocupă cu cioplitul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Ciopli + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09