9 definiții pentru ciopârțire ciopârtire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciopârțire sf [At: MORARIU, Pl: 31 / V: ~rtire / Pl: ~ri / E: ciopârți] 1 Tăietură. 2 Tranșă. 3 Cioplitură rea. 4-5 (Reg) Tăietură rea (sau inutilă).

CIOPÂRȚÍRE, ciopârțiri, s. f. Acțiunea de a ciopârți; ciopârțeală. – V. ciopârți.

CIOPÂRȚÍRE, ciopârțiri, s. f. Acțiunea de a ciopârți; ciopârțeală. – V. ciopârți.

ciopârtire sf vz ciopârțire

CIOPÎRȚÍRE, ciopîrțiri, s. f. Acțiunea de a ciopîrți; ciopîrțeală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciopârțíre s. f., g.-d. art. ciopârțírii; pl. ciopârțíri

ciopârțíre s. f., g.-d. art. ciopârțírii; pl. ciopârțíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIOPÂRȚÍRE s. sfârtecare, sfâșiere, (pop. și fam.) căsăpire, (Mold. și Bucov.) hăcuire. (~ unui animal.)

CIOPÎRȚIRE s. sfîrtecare, sfîșiere, (pop. și fam.) căsăpire, (Mold. și Bucov.) hăcuire. (~ unui animal.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CIOPÎRȚIRE. Subst. Ciopîrțire, ciopîrțeală, hăcuire (reg.), căsăpire, sfîrticare, spintecare, sfîșiere, sfîșietură, îmbucătățire, rupere, rupt; tocare, tocat, tocănire, tocănit, ferfenițire (pop. și fam.), ferfenițit (pop. și fam.). Adj. Ciopîrțit, hăcuit (reg.), sfîrticat, spintecat, sfîșiat, vărzuit (fam.), tocat, ferfenițit (pop. și fam.), ferfenițos (pop. și fam.), crîmpeiat (rar), zdrențăros, zdrențos, zdrențuit. Sfîșietor, rupător (rar), tocător, spintecător. Vb. A ciopîrți, a ciocîrti (reg.), a crîmpoți (reg.), a toca, a tocăni, a face (pe cineva sau ceva) ciopăți-ciopăți (reg.), a hăcui (reg.), a căsăpi, a sfîrtica, a spinteca, a sfîșia, a rupe în bucăți, a îmbucătăți, a îmbucăți (rar), a bucăți (pop.), a bucățeli (reg.), a face (a tăia, a rupe) bucățele (bucățele-bucățele), a face (a rupe, a sfîșia, a tăia) bucăți (în bucăți, bucăți-bucăți), a face (pe cineva sau ceva) harcea-parcea; a ferfeniți (pop. și fam.), a face (a rupe) ferfeniță, a vărzui (fam.), a trențura, a zdrențui. A se ferfeniți (pop. și fam.), a se face (a se rupe) ferfeniță (pop. și fam.); a se sfîșia, a se zdrențui, a se preface în zdrențe, a se face bucăți-bucăți. V. bucată, distrugere, micime; sfărîmare, tăiere, zdreanță.

Intrare: ciopârțire
ciopârțire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciopârțire
  • ciopârțirea
plural
  • ciopârțiri
  • ciopârțirile
genitiv-dativ singular
  • ciopârțiri
  • ciopârțirii
plural
  • ciopârțiri
  • ciopârțirilor
vocativ singular
plural
ciopârtire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciopârtire
  • ciopârtirea
plural
  • ciopârtiri
  • ciopârtirile
genitiv-dativ singular
  • ciopârtiri
  • ciopârtirii
plural
  • ciopârtiri
  • ciopârtirilor
vocativ singular
plural

ciopârțire ciopârtire

etimologie:

  • vezi ciopârți
    surse: DEX '98 DEX '09