4 definiții pentru ciocnit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIOCNÍT1 s. n. Faptul de a (se) ciocni.V. ciocni.

CIOCNÍT1 s. n. Faptul de a (se) ciocni.V. ciocni.

ciocnit1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: ciocni] 1-4 Ciocnire (1-4).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: ciocnit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciocnit
  • ciocnitul
  • ciocnitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ciocnit
  • ciocnitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciocnit (s.n.)

  • 1. Faptul de a (se) ciocni.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • vezi ciocni
    surse: DEX '09 DEX '98