6 definiții pentru ciocnit (s.n.)

ciocnít1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: ciocni] 1-4 Ciocnire (1-4).

ciocnít2, ~ă a [At: BĂRAC, A. 80 / Pl: ~íți, ~e / E: ciocni] 1 Lovit. 2 (D. obiecte fragile, spc d. vase) Crăpat. 3 (Fig) Atins de o boală molipsitoare. 4 (Îs) ~ de atac Bolnav de tuberculoză. 5 (Im; îas) Țicnit. 6 (Înv; im) Cherchelit.

CIOCNÍT1 s. n. Faptul de a (se) ciocni.V. ciocni.

CIOCNÍT1 s. n. Faptul de a (se) ciocni.V. ciocni.

Intrare: ciocnit (s.n.)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciocnit ciocnitul
plural
genitiv-dativ singular ciocnit ciocnitului
plural
vocativ singular
plural

ciocnit (s.n.)

  • 1. Faptul de a (se) ciocni.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • vezi ciocni
    surse: DEX '09 DEX '98