6 definiții pentru ciocănire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciocănire sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: ciocăni] 1-3 Ciocăneală (1-3).

CIOCĂNÍRE, ciocăniri, s. f. Acțiunea de a ciocăni.V. ciocăni.

CIOCĂNÍRE, ciocăniri, s. f. Acțiunea de a ciocăni.V. ciocăni.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciocăníre s. f., g.-d. art. ciocănírii; pl. ciocăníri

ciocăníre s. f., g.-d. art. ciocănírii; pl. ciocăníri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIOCĂNÍRE s. v. bătaie.

CIOCĂNIRE s. bătaie, bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocănit, ciocănitură, (reg.) tocănire, tocănit. (Se aude o ~ în ușă.)

Intrare: ciocănire
ciocănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciocănire
  • ciocănirea
plural
  • ciocăniri
  • ciocănirile
genitiv-dativ singular
  • ciocăniri
  • ciocănirii
plural
  • ciocăniri
  • ciocănirilor
vocativ singular
plural